Generații de elevi trec, oră după oră, an după an, printr-un șir de informații fragmentate despre polinoame, genul epic, organismele procariote sau evul mediu. O fac fără să înțeleagă de ce învață despre toate acestea și cum se leagă între ele și cu viața lor.
Un item la testarea națională pentru progres în educație (NAEP) în SUA, la matematică, la clasa a VIII-a suna așa: În câte autobuze poate transporta armata 1128 de soldați dacă fiecare autobuz are o capacitate maximă de 36 de soldați? Aproape o treime dintre elevi au răspuns: 31, rest 12. [2]
Exemplul citat arată ce înseamnă să bifezi corect împărțirea, dar să nu o adaptezi la un exemplu din viața reală, adică să nu știi să folosești ce ai învățat. Or învățarea trebuie să producă o schimbare în creier, acel „aha!”, revelația faptului că, de exemplu, culoarea nu e o proprietate a unui obiect, ci a undei de lumină care se reflectă în el sau că istoria nu e o înșiruire de fapte și numere, ci o armă anti-manipulare care te ajută să înțelegi prezentul.
Cu acest „de ce” am pornit în vara aceasta un proiect-experiment, în care 70 de profesori din rețeaua Aspire Teachers au lucrat împreună de la distanță, pentru a-și planifica o unitate de învățare folosind cadrul Understand by Design, un mod diferit de a aborda planificarea. Am sintetizat principalele lecții învățate, cu exemple și resurse pe care le poate descărca gratuit orice profesor care crede că învățarea autentică trebuie să producă înțelegere, deci transfer în viața reală.
Read More