Partea 3: Cum arată învățarea autentică prin planificarea inversă Understanding by Design - ce ar trebui să știe fiecare profesor despre predarea pentru înțelegere
Aceasta este ultima parte din materialul despre planificarea inversă, în trei părți. Citește aici prima parte și a doua parte.
De ce planificarea inversă?
Planificarea inversă pentru înțelegere (Understanding by Design) are o bază științifică riguroasă, integrând cercetări solide din psihologie cognitivă și neurologie. Pe scurt, instrumentele care detaliază UbD sunt gândite în acord cu modul cum învață oamenii. Sunt câteva premise desprinse din una din cărțile care documentează cum are loc învățarea și astfel mută educația din sfera speculațiilor înspre cea științifică: How People Learn: Brain, Mind, Experience, and School (Bransford, Brown, & Cocking):
Pentru a fi aplicabilă, învățarea trebuie să fie ghidată de principii generalizabile. Informațiile doar memorate rareori sunt transferabile. Or învățarea se produce atunci când are loc înțelegerea, adică aplicarea unor concepte și principii în contexte noi.
Acoperirea superficială a cât mai multor teme dintr-un domeniu nu îi ajută pe elevi să devină competenți în viitor. O curriculă care pune accent pe bogăția de cunoștințe, nu conduce la organizarea eficientă a acelor cunoștințe, pentru că nu este timp pentru aprofundare. Cu cât mai întinsă și mai bogată, cu atât mai deconectate informațiile și mai dificilă înțelegerea.
Experții și novicii învață diferit. Primii încearcă să dezvolte o înțelegere a problemelor sau provocărilor, gândind în termeni de mari idei (modele, scheme, teorii). Cunoștințele începătorilor sunt rareori organizate în jurul unor mari idei, de obicei caută formule corecte și răspunsuri care corespund propriilor intuiții.
Multe evaluări măsoară cunoștințe predate recent și rareori cer performanțe autentice (aplicarea acestora în contexte aproape de realitate, prin care elevii înțeleg unde, când și de ce să folosească ce au învățat în trecut). De asta testele nu măsoară înțelegerea, ci mai degrabă integrarea unor fragmente de cunoștințe disparate, care de multe ori nu se leagă de universul imediat al celui care învață.
Creierul are marea putere de a identifica și forma pattern-uri, creând legături noi cu informații deja învățate. Cu cât mai multe legături, cu atât mai mare activitatea neuronală și stocarea în memoria pe termen lung.
Învățarea experiențială care stimulează mai multe simțuri, cum sunt experimentele sau investigațiile științifice, generează mai multe amintiri pe termen lung. Informația care rămâne pe termen lung e învățată prin expuneri multiple și variate urmate de folosirea autentică a informațiilor.
Ce am învățat din experiment?
În iulie-septembrie, 70 de profesori din rețeaua Aspire Teachers au lucrat împreună de la distanță, pentru a-și planifica o unitate de învățare folosind cadrul Understand by Design, un mod diferit de a aborda planificarea.
„În proiectarea învățării (a unității, a lecției), profesorul este înclinat să se concentreze pe activități de învățare, pe metode și strategii. Felul în care gândim acum proiectarea se așază împotriva firescului și din acest motiv pierdem și elevul pe traseu, pentru că nici noi, nici el nu ne mai amintim, în vâltoarea acțiunii, unde am vrut să ajungem. Chiar dacă ne uităm la competențe și ne formulăm niște obiective de învățare, preferința pentru o anumită metodă sau strategie ne face să abandonăm sensul, de dragul experienței. Iar despre evaluare… notăm sec, pe ultima coloană din tabel, un cuvânt sau o expresie.” (Laura Borbe, formator)
Avantajele principale ale modelului, observate în timpul implementării planurilor proiectate:
Îți formează reflexul de a te întreba mereu de ce să fac asta? La ce pot renunța? Ce legătură are cu viața elevului?
Elevii au fost mai motivați și mai implicați, având o sarcină finală autentică prin care și-au putut evalua munca. E o formă de a face învățarea vizibilă.
Întrebările esențiale ajută profesorul să ghideze învățarea și elevii sunt mai curioși și implicați, unii venind cu răspunsuri pertinente care ajută la reformularea marilor idei în viitor.
Unitatea a avut mai multă claritate, iar obiectivele și întrebările anunțate de la început fac ca elevul să fie parte din proces și îl ajută să se autoevalueze mai bine.
Elevii se pot raporta diferit la evaluare, dacă ea nu devine acea testare finală, ci e un proiect predictibil, motivant, pentru care își pot face un plan de învățare, având suficiente oportunități de feedback pentru exercițiile de încercare-eroare.
Proiectarea a ajutat la prioritizarea și filtrarea competențelor și conținuturilor. În loc să „acopere materia” care are oricum prea multe conținuturi cuprinse în prea puține ore, profesorii au avut un fir roșu bine gândit și un focus care le-a ghidat activitatea.
Lucrul în echipă, confruntarea ideilor pentru a stabili întrebările esențiale, pentru a gândi sarcinile autentice și scenariul de învățare a fost foarte util. Profesorii care își planifică activitatea împreună ajung la rezultate mai bune și pot testa mai bine ce funcționează în practică.
Abordarea nu e ferită de neajunsuri. Câteva observate în practică:
Nu e simplă și presupune timp și gândire în profunzime pentru a planifica o singură unitate.
Funcționează mai bine dacă școala adoptă un astfel de model, pentru ca profesori de la mai multe discipline să colaboreze și să conceapă sarcini autentice integrate.
E nevoie de multă deschidere din partea profesorilor pentru a se desprinde de planificările gata făcute sau de modul de lucru obișnuit (activități creative și plăcute selectate din mers, fără un fir roșu care să urmărească niște competențe specifice).
Presupune un mod de abordare diferită a evaluării, ceea ce înseamnă mai mult feedback către elevi, care vor avea nevoie de lămuriri suplimentare.
Concluzii și resurse gata de folosit
Marile idei din spatele planificării inverse:
UbD e un mod de planificare deliberată a curriculei, nu un program rigid sau o rețetă.
Scopul principal este dezvoltarea și adâncirea înțelegerii, adică abilitatea de a da sens învățării prin „idei mari” (big ideas) și de a transfera învățarea.
Cadrul transformă competențele specifice în comportamente vizibile și măsurabile prin sarcini gândite în avans.
Înțelegerea are loc când elevii dau sens și transferă ce au învățat în performanță autentică, demonstrând capacitatea de a explica, interpreta, aplica, schimba perspectiva, empatiza și a se autoevalua.
Curriculumul eficient e planificat invers, printr-un proces în 3 pași (rezultate dorite, dovezi și plan de învățare). Asta ajută la evitarea unor probleme tipice cu care se confruntă profesori din toată lumea, precum acoperirea materiei sau concentrarea pe activități creative sau motivante pentru elevi, dar fără priorități sau scop clar. Jobul unui profesor nu este să treacă prin toate subiectele unei cărți, ci să prioritizeze, să ajute elevii să descopere, în loc să acopere materia.
Profesorii sunt antrenori pentru înțelegere, nu doar niște transmițători de conținut sau facilitatori de activități. Asta înseamnă că dincolo de predare, ei se asigură că elevii înțeleg și pot transfera în practică ce au învățat.
Planificările sunt organisme vii, care trebuie revizuite și îmbunătățite în timp, în funcție de performanța elevilor.
În fragmentul de training video alăturat, profesorul Grant Wiggins explică diferența dintre înțelegere și simpla performanță corectă. El dă exemplul unui meci de fotbal, în care și-a dat seama că unii elevi alergau fără noimă pe teren. Întrebându-i ce fac și de ce, și-a dat seama că nu înțeleg jocul, pentru că au avut antrenori care le-au spus mereu ce să facă și nimeni nu se întreba: ce funcționează pentru echipa noastră? De ce câștigăm? Ce ar trebui să reparăm? Ce funcționează pentru echipa adversă? După câteva săptămâni de răspunsuri fără sens, au învățat să observe repetiții, greșeli, poziționări strategice, jucătorii au început să capete o înțelegere mai bună a jocului. Abia după ce au luat serios întrebările și au început să discute despre joc, după joc, au trecut la următorul nivel.
Wiggins lansează și o provocare la final: rugați-vă elevii să se evalueze singuri în raport cu obiectivul de învățare la final de unitate. Care e acela? Îl cunosc? Știu ce au de făcut? Dacă ei nu pot face asta, le lipsește ceva fundamental din arsenalul lor de competențe. Dacă scopul e ca elevul să fie în stare să gândească critic, el trebuie să fie în stare să-și dea seama unde se află în raport cu țelul stabilit.
Resurse:
Mulțumiri profesorilor care au avut curajul să experimenteze împreună, prin atelierele online de formare cu Laura Borbe și Măriuca Morariu, și lucrând în echipe: Adriana Lefter, Anca V. Tăut, Ema Patrichi, Anca Dediu (coordonatori primar), Adina Stratulat, Adina Roxana Baștea, Alina Crina Terinte, Ana Carmen Semeș, Ana Clara Grecu, Anca Păușan, Ancuța Melinte, Anișoara Mihaela Ciocan, Aurora Zamfir, Bogdan-Ionuț Budăcan, Camelia Codreanu, Carmen Alexandra Miricioiu, Claudia Benchea, Claudia Ionescu, Corina Vedeanu, Cornelia Melcu, Costinela Cigăran, Cristina Mihai, Cristina Simion, Daniela Buna, Daniela Ana Cojocaru, Diana Gheorghe, Doina David, Elena Bănescu, Elena Mădălina Săvulescu, Ema Buzăianu, Gabriela Anghelescu, Gabriela Comănescu, Gina Liliana Giurgea, Haricleea Diugan, Ileana Militaru, Ioana Ileana, Irina Constantinescu, Irina Vasile, Iulia Florian, Iulia Șolcă. Laura Erculescu, Lidia Ristea, Lidia Sabău, Liliana Olărașu, Liliana-Daniela Chivulescu, Mariana Crăciun, Mihaela Preda, Mihaela Mihăilescu, Mirela Spiță, Monica Fichioș, Nadia Tufă, Oana Florescu, Roxana Rodica Vucmanovici, Rodica Gavriș-Pascu, Roxana Florea, Roxana Milea, Liliana Scîntei, Simona Gavrilă, Simona Vereș, Simona Elena Voiculescu, Simona-Elena Holubeanu, Violeta Bucur, Violeta Gîsculescu.
Mulțumiri pentru feedback și recomandări: Constantin Lomaca (Franconian International School) și Alina Andronescu (tutor, Teach for Romania).