Irina Constantinescu, director de școală în mediul rural: „Școala adevărată e cea în care profesorii învață împreună."

De 16 ani, Irina Constantinescu se împarte între două case - cea din Cândești-Vale, un sat din Dâmbovița unde locuiește împreună cu soțul său și cea de vizavi, Eco-școala „Matei Gr. Vlădeanu”, al cărei director este de opt ani. Are 53 de ani și încă destulă energie pentru slalomul între rolurile pe care le joacă zilnic - de director, administrator, profesor și lider comunitar. Pentru proiectele pe care le-a adus în școală, a primit premiul pentru Directorul Anului în 2019 din partea Asociației pentru Valori în Educație (AVE), în cadrul evenimentului Edu Leadership Gala. 

Foto: Arhivă personală, Irina Constantinescu

Este membră Aspire Teachers din 2016 și spune că experiența participării la prima academie de vară a fost ca un duș cu apă rece pentru că a realizat câte mai are de învățat. După ce s-a implicat an de an în creșterea și consolidarea comunității de profesori și în proiectele asociației, în 2020 a pus bazele înființării hub-ului regional Aspire Teachers prin care să accelereze învățarea și colaborarea între profesori din județe apropiate, să aibă mai multă încredere unii în alții și curajul de a încerca noi moduri de a produce învățare autentică în clasă. „E nevoie să ne deschidem clasele și să avem mai multă încredere unii în alții, să ne arătăm așa cum suntem și să învățăm din asta. Să nu mai avem frica de a fi judecați.”, spune Irina. 

Este pasionată de agricultură și tehnologie și anul acesta a participat la un hackathon dedicat inovațiilor în agricultură cu o aplicație de monitorizare a calității solului care să integreze datele culese cu tehnologia IoT (internet of things). De curând a aflat că propunerea a trecut în etapa următoare și poate deveni realitate cu sprijinul AgTech™, un program de incubare din România care stimulează și susține inovația în agricultură. Cu ajutorul aplicației poți avea grijă de sol și poți păstra gustul natural al fructelor. Așa facem economie și avem rețete pentru pomicultura din viitor. Mă bucur că mă întorc la pasiunea pentru agricultură.”

Irina a absolvit Facultatea de Agronomie din cadrul Universității Craiova, după care a predat agricultură în școlile din mediul rural, și, imediat după revoluție, educație tehnologică. A vrut să își deschidă orizonturile și să învețe mai mult, așa că a urmat și facultatea de Istorie-Geografie, la Universitatea Valahia din Târgoviște, iar în 2000 a devenit profesor titular. Din 2004 predă la școala din Cândești-Vale. A venit cu gândul să modernizeze predarea și școala. S-a implicat voluntar în toate comisiile și proiectele școlii, fiind dornică să rezolve probleme, cu entuziasmul și încrederea că poate mobiliza oameni. 

În ianuarie 2021 i se încheie mandatul și simte că are nevoie de un restart. Vrea să-și canalizeze energia pe dezvoltarea unor metode de învățare și predare alături de comunitățile din care face parte, ca să fie un profesor mai bun. Vrea să contribuie mai mult la dezvoltarea hub-ului Aspire Teachers și a Fundației Comunitare Dâmbovița fiindcă își dorește să adune laolaltă resursele și energia din jurul său pentru dezvoltarea întregii comunități. 

În timpul liber îi place să citească literatură SF. Acum citește „Viitorul omenirii” de Michio Kaku, despre dezvoltarea de civilizații durabile în spațiul cosmic și cum robotica, nanotehnologia îi vor ajuta pe oameni sa treacă dincolo de Calea Lactee. Literatura o proiectează într-o lume în care tehnologia ne transformă realitatea și granițele între imaginație și realitate dispar. Când e stresată, ascultă muzică, uneori se plimbă prin livada cu meri din curtea casei sau îngrijește plantele din grădina bio. Și povestește cu Andrei, fiul său care locuiește în Germania, unde lucrează într-o multinațională pe partea de inovare și strategie. 

Platforma online și geografia cu drona

De la începutul anului, Irina a cumpărat 10 tablete cu bani din bugetul școlii, iar alte 10 au fost donate de Fundația Comunitară Dâmbovița. Abia săptămâna trecută au ajuns încă 14 tablete trimise de minister, prin programul „Școala de acasă”. Acum, majoritatea elevilor au un dispozitiv de pe care să participe la ore. În timpul verii, a lucrat împreună cu asociația Give IT Back la platforma construită special pentru școală, Cândești online. Acolo fiecare introduce materialele pentru propriile discipline, și tot acolo elevii își fac temele, după orele online pe platforma Zoom, care i se pare mai eficientă decât alte aplicații sincron.

Mai mult ca oricând, Irina îi îndeamnă pe profesori să facă ore interactive, aplicate și activități care să stimuleze curiozitatea elevilor, având grijă de starea lor mentală. În primele minute din fiecare oră, Irina face un tur de clasă în care elevii povestesc cum se simt sau cum le-a fost ziua. 

Este adepta învățării vizibile, un concept care i-a trezit interesul încă de la examenul de directorat. Atunci a realizat că asta lipsește din sistemul de învățământ, ca profesorii să privească învățarea prin ochii elevului. 

A aplicat metode de învățare vizibilă în școală în 2017, după vizita de o săptămână la o școală din Țara Galilor, facilitată de Aspire Teachers. Au marcat-o momentele de conectare dintre elevi și profesori. De exemplu, cei 100 de pași pe care îi făceau împreună în fiecare zi în curtea școlii, și colaborarea dintre profesori în stabilirea activităților și conceptelor în funcție de care creau toată strategia școlii. „Cei din Marea Britanie se bazau foarte mult pe conceptul not yet (nu încă). Adică nu puneau punct la ceva ce discutaseră cu elevii, ci se întorceau și îmbunătățeau tehnicile. Mentalitatea deschisă, de creștere, era prezentă peste tot, pe panouri, în activitățile și feedback-ul pe care îl primeau elevii și în învățarea bazată pe proiecte. Colaborarea între profesori mi-a rămas în minte.”

Foto: Trovanți, arhivă personală

Și-a dat seama că în școala ei, elevii văd ruptura între ce învață și viața lor de zi cu zi. A observat că are elevi care nu cunosc prea bine locurile în care trăiesc. Partea de administrație i-a luat o bucată din timpul pe care l-ar fi putut petrece reflectând și îmbunătățind metodele de predare. Însă, după pandemie, vrea să facă orele de geografia mai aplicate. Își dorește o dronă cu care să filmeze formele de relief, arborii, și să le arate elevilor cum arată concret geografia pe care o învață din manuale. Vrea să pună în practică ce a învățat până acum și să facă lecțiile mai bine. 

Irina a experimentat deja lecțiile transmise live, cu drona, prin proiectul-pilot Educație la Înălțime. La lecția despre trovanți, așa-zisele „pietre vii”, elevii din școlile partenere vedeau la clasă, în direct, imagini din Bozioru, satul Ulmet, din județul Buzău, cu ajutorul unei drone în timp ce Irina le preda lecția. „Aș vrea ca lecția despre podișul Dobrogei să fie, de exemplu, însoțită de un filmuleț în care elevii să-l vadă, și de acolo să scoatem caracteristicile reliefului, să dezbat cu ei, să măresc în detaliu când e nevoie. Toate astea sunt niște detalii concrete pe care elevii le rețin mai ușor.”

Calitatea relațiilor cu ceilalți și obiectivul comun - motoarele echipei

Irina a învățat cum să construiască cultura organizațională a școlii și cum să-și susțină echipa datorită programului de leadership de la AVE, în care este implicată de doi ani. „Ei au dezvoltat un program sistematizat împreună cu lideri din companii cu tot felul de instrumente care să ajute directorii, de la măsurarea competențelor de leadership, la cum să îmbunătățească fiecare parte care implică acest rol, măsurarea impactului și cum să colaboreze cu oamenii din echipă.”

Spune că și-a creat o imagine de profesor exigent și tranșant, care luptă pentru a schimba mentalități în comunitate și pentru a conecta școala cu cele mai bune practici. Ca director, Irina a avut constant întâlniri individuale cu profesorii pentru a afla ce poate fi îmbunătățit și cum vor să fie activitatea din școală. Acum, spune că are mai multă empatie și deschidere și pentru preocupările lor din timpul liber. Irina își recunoaște greșelile cu ușurință și la fel de ușor le cere iertare elevilor. Același lucru îi îndeamnă și pe profesori să facă, să ceară ajutor când au nevoie, să fie sinceri și deschiși.

„Aș vrea ca fiecare profesor să vină cu o sugestie de activitate care îl pasionează și să o facem împreună, fie că vom coase o ie sau coacem o pâine. Vreau să trec dincolo de învățarea de la școală, să ne cunoaștem pasiunile. Am început deja discuțiile individuale înainte de a intra în scenariul roșu, dar aș vrea să continui tot față în față pentru că vreau să le văd reacțiile și să-i simt aproape.” Așa se formează o echipă, în care fiecare profesor să se simtă valorizat și să descopere că are ce învăța de la ceilalți.

Profesorii din Cândești au parte de experiențe noi și programe de formare și datorită rețelei Edu Networks din care școala face parte de doi ani. Este un cluster de școli care încurajează schimbul de experiențe și oferă sprijin în rezolvarea problemelor identificate. De curând, Irina și colegii săi au folosit SELFIE, un instrument dezvoltat de Comisia Europeană prin care orice școală poate să integreze tehnologii digitale în procesele de predare, învățare și evaluare. „Împreună cu profesorii am completat un set de chestionare, în curând le vom aplica și elevilor, iar după ce vor fi interpretate datele, vom face un plan de acțiune despre ce ar trebui să învățăm, ce cursuri să avem, unde suntem slabi, unde avem de acoperit nevoi pe partea de digitalizare, atât noi, cât și elevii noștri.”

Școala - locul unde fiecare elev are șansa să își cultive interesele și să aibă vise îndrăznețe

Foto: Arhivă personală

Foto: Arhivă Personală

Proiectele pe care le desfășoară școala din Cândești sunt îndreptate către temele majore care definesc viitorul: ecologia și tehnologia. Încă din 2004, de când Irina a venit la Cândești, a implementat proiectul Eco-School, iar din 2007 a primit numele de Eco-școală datorită măsurilor care au urmărit responsabilizarea elevilor față de mediu și resursele naturale. Copiii au învățat să recicleze corect, să economisească resursele de apă, energie, și să facă diferența dintre un aliment eco și unul tratat cu pesticide. „Ce am observat este că nu am reușit să facem puntea de legătură între școală și familie. Dacă s-ar respecta și în familie aceste reguli, impactul ar fi mai mare. Nici la nivel local nu se colectează diferențiat, iar asta îi face pe oameni să nu respecte regulile și să pună gunoiul la grămadă. Dacă schimbarea nu vine și de sus în jos, oamenii tind să anihileze aceste inițiative.”

Irina îi îndeamnă pe elevi să-și stabilească obiective mari de viitor, pentru ei sau comunitatea din care fac parte. I-a provocat să-și imagineze viitorul prin crearea unei machete Cândești Smart, în care au desenat străzile, parcurile, clădirile din viitor. Creează oportunități cât mai aproape de cele la care sunt expuși copiii din mediul urban, cum a fost proiectul Cândești PRO IT în cadrul căruia elevii învață programare. Din 2019, învățarea este și mai dinamică datorită ozoboților cumpărați cu sponsorizarea obținută de la Meet and Code. 

„Eu caut metode prin care să le aduc de toate în școală. Unul se duce spre IT, altul e îndrăgostit de plante și de mediu, altuia îi place să cânte, sau să picteze. Aș vrea ca și în școala noastră să fie mici pepiniere unde fiecare se regăsește și poate să aibă cariera pe care și-o dorește. Să aibă trenul de pornire spre viitor. I-am încurajat tot timpul să viseze îndrăzneț.“ 

La începutul anului, Irina a înscris școala la proiectul Călătoria fetelor în literatură organizat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), un program de promovare a culturii scrise și a scriiturii personale dezvoltat pentru adolescentele din mediul rural cu vârste cuprinse între 12 și 19 ani. Rezultatul final a fost prezentarea unor texte de proză sau versuri, iar una dintre elevele Irinei a obținut premiul III. 

Spune că își măsoară impactul ca profesor prin rezultatele pe care le vede în copii atunci când interacționează, felul în care gândesc, dar și prin deschiderea de a căuta noi informații. Și notele din catalog sunt importante, dar Irina pune mai puțin accent pe ele, spune că nu sunt definitorii pentru adulții care vor deveni. E mai important să iasă din școală cu abilitatea de a învăța pe cont propriu și de a gândi critic. Pandemia a comprimat învățarea și i-a forțat să petreacă mai mult timp cu gândurile lor. 

„Cred că pentru mulți copii, faptul că noi, profesorii, ne-am schimbat modalitatea de a face lecții, va avea un impact pozitiv. E o perioadă dificilă, însă văd în elevi o putere mai mare de analiză a lucrurilor.”

Schimbarea reală în educație când înlocuim reflexul de teamă și control cu cel de încredere și colaborare

Foto: Din cadrul proiectului Cândești Smart

Deși a învățat să fie optimistă, în cei 20 de ani de experiență, spune că sistemul a bătut pasul pe loc, iar reforma în educație este departe de a deveni realitate. E nevoie de energie nouă în Ministerul Educației și în structurile de conducere locale, de oameni care să-și asume programe inovatoare care dau rezultate. 

„Profii sunt obișnuiți ca schimbarea să vină de la centru, nu pentru că așa vor ei, ci pentru că acest model s-a perpetuat de-a lungul timpului. Sistemul e ca un elefant care nu se mișcă. Până acum nu a fost o schimbare reală de strategie, de fond, ci doar de formă. E nevoie de reguli coerente, deschidere către nou și o viziune modernă despre ce înseamnă școala.”

Ar crea o platformă națională online transparentă în care fiecare școală să-și introducă anual rezultatele, la care Ministerul să aibă acces și să-și extragă datele oricând are nevoie. 

„Nu o platformă despre ce grozavă e școala mea, ci una care include pilonii principali ai unei școli. Ce se urmărește, în ce măsură au fost atinse obiectivele, câți elevi sunt cu probleme, ce proiecte importante ai în școală, ce urmărești cu ele? Când vezi că la o școală nu funcționează ceva, mergi acolo și discuți cu echipa managerială despre problemele cu care se confruntă și cum poate ministerul să ajute. Fără excesul de șef, de control, perpetuat de atâția ani. ”

Reforma educației ar trebui să includă și măsuri concrete de sprijin, precum cursuri făcute de practicieni profesioniști despre cum profesorii să-și adapteze tehnicile de predare la nevoile reale ale copiilor. Un sistem simplu și aplicat pentru a ajuta școlile din toate colțurile țării „să stea în două picioare, că acum se sprijină doar într-unul, mai ales cele din mediul rural.”

Ar pune mai mult accent pe colaborare între profesori. „În școala românească au fost și sunt frici care țin profesorii izolați, fiecare în clasa și pe bucățica lui. Acum au început să înțeleagă că e nevoie de colaborare pe bune și au realizat că trebuie să lucreze împreună.” 

Și odată ce profesorii se descoperă unii pe alții și capătă încredere în ei, dincolo de funcții și titluri, când se văd la clasă și arată cum greșesc, ce au învățat, procesul e ireversibil. Școala adevărată e cea în care profesorii învață împreună. 

Interviu realizat de Roxana Tănăsachi