Soluții simple de evaluare formativă pe care orice profesor le poate folosi

- Interviu cu Cristina Florița, profesoară de matematică la Colegiul Tehnic August Treboniu Laurian din Agnita, județul Sibiu

Absolventă a Facultății de Științe, specializarea Matematică, profesoara Cristina Florița și-a început cariera în învățământ imediat după încheierea studiilor de licență, în urmă cu 10 ani. În liceu a testat munca de profesorat la îndemnul și susținerea dirigintei care i-a oferit ocazia să ajute elevii mai mici. Experiența în sălile de clasă și participarea la diverse experiențe de învățare au fost cruciale în dezvoltarea profesională a Cristinei.

În mod special, Cristina amintește influența pozitivă a directoarei de la Școala Gimnazială Bârghiș, prima școală unde a ajuns să predea. Directoarea i-a impus standarde ridicate și a promovat o cultură a excelenței în învățământ. „Era învățătoare, cu pregătire în Liceul Pedagogic și m-a ajutat enorm să mă uit la actul didactic," spune Cristina. „La început eram supărată pe ea, era foarte strictă, îmi cerea planurile de lecție în avans pentru toată săptămâna și mi le corecta, mi le tăia, mi le dădea să le refac. Atunci mi se părea foarte greu, dar acum conștientizez cât de bine mi-a prins exercițiul acela de muncă pentru că am învățat cum pot deveni mai bună. Tot dumneaei m-a îndemnat să mă duc la cursuri și să particip la activități, mă expunea la experiențe noi. Am rămas cu dorința de a învăța lucruri noi, de mă perfecționa”.

Participarea la cursurile DataMathLab a fost o etapă firească în călătoria de perfecționare profesională a Cristinei. În interviul cu ea, am explorat modul în care abordează propria învățare pentru a răspunde mai bine provocărilor din sălile de clasă.

Provocarea 1: Ce fac când știu că doar 2-3 elevi lucrează activ în timpul orei?

Această situație este întâlnită de Cristina în clasele eterogene socio-educațional, așa cum sunt cele din mediul rural. Se gândește de mult timp cum să o abordeze, pentru că îi pune în dificultate atât pe ea, cât și pe ceilalți elevi care nu sunt implicați în procesul de învățare. În programul DataMathLab a găsit câteva soluții: să organizeze activități de învățare pe grupe, să dea provocări mai înalte elevilor, chiar dacă nivelul lor nu este încă acolo, să aibă răbdare și să lase timp de gândire mai mult celor care au nevoie de susținere.

Deși sunt strategii pe care le găsește utile și relevante pentru clasele ei, punerea lor în aplicare necesită eforturi de adaptare, în primul rând de schimbare a percepției despre rolul profesorului în predare. Spune Cristina: „este o provocare să îi lăsăm pe copii să lucreze pe grupe. Noi, profesorii, nu suntem învățați; când văd că unul lucrează și doi nu, mi se pare că pierd timpul și că eu nu contribui. Am avut de învățat în primul rând eu să gestionez așteptările și grupele.”

La DataMathLab a descoperit Desmos. Îi place și ca instrument de predare-învățare pentru concepte matematică, dar și pentru că îi permite să monitorizeze și să implice fiecare elev în parte. La clasa a IX-a a folosit Desmos pentru a preda funcția de gradul II și a descoperit că prin această aplicație „pot să le ofer un feedback fiecăruia, pentru că știu cine, unde s-a împiedicat; e mult mai util decât predarea frontală. Mi-am dat seama că ar ajuta ca o oră întreagă numai asta să fac”. Activitatea de învățare cu ajutorul aplicației Desmos a plăcut și elevilor, dar îi permite Cristinei să aplice tehnici de diferențiere și adaptare a feedback-ului în funcție de nivelurile lor, care ar putea fi cheia de a depăși provocarea implicării active a tuturor elevilor săi.

Provocarea 2: Pe ce să insist în predare?

Când vine vorba de alegerea activităților de învățare sau de aprofundarea unor tipuri de probleme pe care le face la clasă, Cristina recunoaște că este important să fie selectivă și să folosească timpul de predare cât mai eficient.

La DataMathLab avem un modul dedicat evaluării formative și Cristina a preluat și folosit deja la clasă strategii de evaluare potrivite activităților și exercițiilor în funcție de nevoile și nivelul de înțelegere al elevilor.

Un exemplu concret este utilizarea „biletelor de ieșire”, o activitate care i-a oferit informații utile despre nivelul de înțelegere al elevilor după o lecție. Cristina spune că: „Mi-a plăcut foarte mult partea cu feedback-ul dat de elevi la finalul orei. Biletul de ieșire l-am folosit deja la două clase și mi-au oferit informații utile din care am înțeles cât au înțeles și ce nu au înțeles din lecția cu fracțiile."

Un alt instrument pe care Cristina l-a integrat cu succes în practica sa este cel cu cardurile colorate ABCD, care presupun ca elevii să ridice cardul colorat aferent răspunsului pe care îl cred corect. Această metodă nu doar că a ajutat-o să identifice cum au răspuns elevii la întrebări, ci i-a permis și să focalizeze mai eficient eforturile de predare: „Este o activitate de impact pentru că i-am văzut rapid pe toți: cine ce a răspuns. Și atunci am putut să aleg pentru rezolvarea la tablă doar exercițiile la care ei au întâmpinat probleme, am economisit astfel timp pentru că nu l-am mai pierdut cu ceea ce ei știau deja."

Aceste strategii de evaluare i-au permis Cristinei să evalueze rapid nivelul de înțelegere al elevilor și să adapteze ulterior strategiile de învățare pentru a acoperi eventualele lacune.

Provocarea 3: Ce fac cu elevii care nu au rutine de învățare acasă?

Cristina se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce privește elevii care nu au rutine de învățare acasă. Sunt elevi care ajung în gimnaziu cu lacune în stăpânirea unor concepte de bază, cum ar fi tabla înmulțirii. Cristina observă că acești elevi nu au un program stabil de învățare acasă și nu exersează, ceea ce duce la uitarea rapidă a informațiilor predate.

Pentru a face față acestei probleme, Cristina adoptă o abordare de repetare constantă a teoriei în clasă. „Repet teoria, de câte ori am ocazia; dacă la o lecție nouă întâlnim noțiuni pe care le-am abordat mai demult, mă întorc, să mă asigur că ei își aduc aminte pentru că, de regulă, uită teoria și atunci mai bine repet.”

De asemenea, caută mereu să aducă matematica mai aproape de viața de zi cu zi a elevilor săi, folosind exemple relevante și analogii inspirate. De exemplu, la împărțirea a două numere naturale, pentru introducerea rapoartelor echivalente, le-a prezentat o situație reală dintr-un magazin. Elevii au fost provocați să aleagă între două oferte de produse cu prețuri diferite, dar cu același rezultat final în suma de plată. Prin această analogie, elevii au recapitulat noțiunile de numărător și numitor, făcând analogia cu numărul de produse (la numărător) și prețul lor (la numitor) petrecând timp la oră pentru a analiza decizia de cumpărare (luăm produse mai multe cu preț mai mic sau mai puține, dar cu preț mai mare).

Este important, spune Cristina, „să legăm conceptele matematice de viața de zi de zi, pentru că atunci copiilor le este mai familiar, de exemplu, știu chiar imediat să rezolve probleme legate de bani. Și dacă legăm de exemple cât mai aproape de realitatea copiilor, atunci obținem rezultate mai bune.”

Foto: Cristina Florița alături de o parte din elevii săi (arhivă personală)

****

Interviu de Anca Gaidoș
Aprilie 2024

#DataMathLab este programul de formare profesională creat de Aspire Teachers cu sprijinul Romanian-American Foundation pentru a sprijini profesorii de matematică să-și îmbunătățească practicile astfel încât elevii să învețe să gândească matematic. Accentul este pus pe conectarea matematicii cu viața reală și pe dezvoltarea gândirii elevilor. Până în 2026, programul își propune să aducă o schimbare vizibilă în practica a 1 000 de profesori de matematică, cu impact direct pentru 100 000 de elevi.