Adina Stratulat, învățătoare în Bârlad: „Trebuie să pregătim copiii pentru un viitor pe care nu îl cunoaștem.”

Adina este învățătoare la Școala Gimnazială „George Tutoveanu” din Bârlad, iar de luna aceasta și director adjunct. În primii trei ani după terminarea liceului Pedagogic din Bârlad, a fost învățătoare în Brădești, satul natal. Apoi a urmat cursurile Colegiului Universitar de Institutori din Bârlad, înființat în colaborare cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Trei ani a făcut naveta zilnic, dimineața mergea la școală și după-amiaza la cursuri. „Era extraordinar să fiu învățătoare dimineața și student cu bursă după-amiaza. Profesorii care veneau de la Iași și făceau lucrurile altfel față de ceea ce văzusem în învățământul tradițional. Veneau cu cantitatea necesară de informație și cu accentele importante prin care să finisăm lucrurile, să devenim mai buni.”

Foto: Adina la training-ul din Cândești Vale, Călătorie în lumea emoțiilor

De patru ani, Adina Stratulat este membră Aspire Teachers și una dintre învățătoarele care au dezvoltat și implementat opționalul Călătorie în lumea emoțiilor. Opționalul a fost și sursa de inspirație pentru crearea proiectului Happy or sad, show it through art! alături de profesori din comunitatea eTwinning din Grecia și Turcia. În cadrul proiectului, elevii săi au fost provocați să-și exprime emoțiile cu ajutorul artelor: desen, muzică sau teatru. 

Un alt proiect de colaborare europeană în cadrul comunității de profesori eTwinning a fost European Schools Newspaper. Elevii școlilor implicate au creat un ziar în care au publicat diferite materiale în limba engleză pornind de la o tema dată. 

Spune că în Aspire Teachers a descoperit oameni care „au reușit să mute munții cu lopata” și au motivat-o să fie mai bună în meseria sa. „Oameni minunați din sistemul în care ne pierdem din păcate uneori încrederea. Aici am văzut că putem face lucruri pe bune și am descoperit profesori din toată țara de la care am de învățat în fiecare zi.”

E mama unei adolescente de 18 ani care se pregătește să fie studentă. Când e lipsită de energie, Adinei îi place să citească sau să șofeze; spune că ar merge sute de kilometri fără să se oprească. Printre destinațiile favorite de călătorii e Irlanda: dacă ar fi să schimbe țara, ar alege oricând căsuțele izolate de pe câmpurile verzi pe care le-a cutreierat când nu era pandemie. 

De la competențe-cheie pe hârtie la realitate

În primele zile de școală ale acestui an, Adina a profitat de vremea bună și a construit un loc de făcut lecții în aer liber, cu bănci și mese din lemn pe care le-a vopsit împreună cu elevii și părinții. Apoi, copiii s-au distrat desenând floricele sau șotron pe asfalt. Acum, în online, asta îi lipsește ei și elevilor din clasa a III-a, energia pe care o simțeau când erau împreună fizic.

Foto: la zăpadă cu elevii, Adina Stratulat

Zilele ei încep deseori la 6:30 și se termină seara târziu. Orele încep cu momente de înviorare pe muzică sau momente atractive, sub formă de joc, astfel încât elevilor să nu li se pară chinuitor timpul petrecut în fața calculatorului. În cei 25 de ani de experiență a realizat că relațiile solide, atât cu copiii, cât și cu părinții acestora, sunt baza pentru învățare. „Am o echipă grozavă de părinți în spatele copiilor. Când elevii au încredere în tine, vin zâmbind la școală și întâlnirea nu e stresantă, învățarea vine de la sine. Săptămâna asta am ieșit la zăpadă, ne-am bătut cu bulgări și am construit oameni de zăpadă. Când îi vezi că se bucură că se întâlnesc cu tine, e tot ce contează.”

Pe de altă parte, pandemia a scos și ce-i mai frumos din ea, din colegii și elevii săi, i-a forțat să găsească soluții și să se adapteze. Adina îi îndeamnă pe elevi să vadă partea bună a școlii online, de exemplu, abilitățile tehnologice dezvoltate în timpul activităților,  datorită cărora au devenit independenți în online, performanță care cu greu s-ar fi atins în școala fizică. În plus, pentru că și-a adaptat materia la TIC și a ales suita Google, acum, după aproape un an acasă, elevii săi creează cu ușurință un document, ori un desen sau o prezentare. 

„E de ajuns să le spun: vedeți că am încărcat fișierul, mergeți și-l lucrați. Au lucrat pe multe aplicații și în contexte diferite. Permanent își trimit mesaje și reușesc să fie împreună, chiar dacă nu fizic. Folosesc link-ul clasei pentru a sta de vorbă când simt nevoia și fac destul de des asta. Acolo se joacă împreună, povestesc ce s-a mai întâmplat în perioada în care nu s-au întâlnit. E important să mențină legătura, chiar dacă e online.”

Clubul de lectură e una dintre activitățile păstrate în tot acest timp. La școală obișnuiau să aducă ceai, bomboane, fursecuri, unele erau gătite chiar de elevi și deseori erau subiect de discuții despre rețetă. La club se împart în echipe și aleg o carte pe care o citesc vreme de o lună. Apoi, fiecare echipă prezintă ce a lucrat și se votează prezentarea cea mai frumoasă. Însă toți primesc diplome, fiindcă Adina urmărește ca fiecare copil să simtă că efortul e văzut și apreciat. „În vară am fost la un curs de mentalitate deschisă și acolo am auzit o expresie frumoasă: învățarea se produce între inimi și minți. Vreau ca elevii să învețe că felul în care construim relațiile e important, dincolo de lecțiile învățat.”

Adina este formator CRED (Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru toți) în regiunea Nord-Est din 2019, proiectul național care pune accentul pe modelul de proiectare curriculară centrat pe competențe, pe integrarea în practica didactică a unor strategii inovative și pe aplicarea personalizată a programelor școlare. 

Însă, spune că schimbarea reală, de la nivelul clasei, e puțin vizibilă pentru că nu toți învățătorii pe care i-a întâlnit sunt determinați să accepte schimbarea de practici și deseori s-a lovit de rezistență. „Declarăm că facem schimbare, dar mergem preponderent tot cu accent pe cunoștințe, nu pe competențe. Trebuie să punem bazele pe ce vor folosi elevii și după ce ies din școală. Eu cred că trebuie să pregătim copiii pentru un viitor pe care nu-l cunoaștem, să se descurce în societate, în general.” 

În opinia Adinei, școala trebuie să urmărească dezvoltarea celor opt competențe-cheie unde sistemul nostru stă bine doar pe hârtie. Iar un factor care îi oprește pe mulți învățători să producă schimbare la clasă este lipsa dotărilor, crede Adina. Școlile nu sunt pregătite pentru un învățământ axat pe elev, iar profesorii nu sunt stimulați să facă lucruri noi și să iasă din tiparele pe care sistemul de educație le-a autoimpus și cu care s-au obișnuit. 

Foto: Certificat Code Week, Adina Stratulat

Adina caută să fie în permanență conectată la tot ce e nou. Anul trecut a fost la o sesiune de instruire la Agenția Spațială Europeană (ESA) de unde s-a întors motivată să caute sponsori ca să le cumpere copiilor materialele cu care să facă roboți din Lego pe care să-i programeze pe calculator. Pandemia i-a pus inițiativa pe pauză, dar în tot acest timp a studiat variante de lucru pe care să le pună în aplicare ca elevii să învețe robotică. A fost surprinsă să afle de la colegii participanți la ESA, din țări precum Portugalia, Grecia, Italia, Spania, că la ei programarea se învață de la grădiniță. „Mă uitam cât de frumos și ușor ar fi să poți face asta și câte lucruri ar putea copiii să învețe jucându-se. Jocurile vin cu niște competențe extraordinare de dezvoltare STEM. Există o îmbinare logică pentru a construi roboțeii, foloseau un limbaj simplu de programare, iar etapele de lucru erau ușor de parcurs.” 

Acum face și ea programare cu elevii prin aplicația Scratch. Au început la începutul anului școlar, iar pasiunea elevilor i-a dus deja la CodeWeek, o campanie de promovare a programării în rândul copiilor. 

Cum construiește relația de încredere cu și între elevi 

Adina crede mai mult în colaborarea decât în competiția dintre elevi. Generația trecută era formată din copii foarte competitivi; câștigarea competițiilor de matematică erau ceva firesc pentru ei. Însă generația de acum e altfel: elevii nu fac o miză din concursuri. Pentru ei, contează mai mult drumul, ce fac, cum fac, vor să lucreze în echipă, sunt pasionați de fotbal, ciclism, și merg la concursuri de muzică, desen. „Am avut o fetiță care a câștigat tabăra de la Luminamath, concursul național de matematică, câțiva ani la rând. Aceeași fetiță, în ianuarie a participat la un concurs internațional de Scratch și a luat locul 4 în lume. Sunt mândră de ea, deși nu am nicio contribuție. E extraordinar dacă elevii intră în competiție, luptă și câștigă doar dacă e ceea ce își doresc. Să nu fie cu: du-te că așa trebuie.”

Curioasă și deschisă, Adina caută să aducă un element nou la ore, precum o aplicație diferită sau o provocare. Un exemplu care le-a fost drag elevilor a fost la o oră de matematică, când au avut de rezolvat exerciții făcute sub forma unor jocuri în Google Sheets. Odată rezolvate exercițiile, copiilor le apărea o imagine colorată, ca la pixel art. „Erau înnebuniți să rezolve și să descopere ce e în spate, ce o să le apară. Sunt lucruri simple, nu trebuie să vii cu lucruri complicate. E simplu să dai frâu liber imaginației și să fii un pic creativ pentru a aduce un element de noutate în fiecare zi.”

Spune că și ea contribuie la schimbarea de raportare a elevilor la școală. Acum se concentrează mai mult pe sănătatea relației dintre copii și pe abilitățile socio-emoționale, pe lângă cultivarea pasiunilor lor.

Cel mai important lucru pe care l-a învățat de la copii în 25 de ani de experiență este că poți să faci lucrurile cu seriozitate și să glumești în același timp, să fie ea însăși în orice situație, și la lecții, dar și în afara orelor. Își măsoară impactul asupra elevilor prin implicarea pe care o vede în activitățile lor. Iar dincolo de rezultatele pe care le obține la orice formă de evaluare, spune că pentru ea contează ca elevii să o vadă ca pe un om de încredere.

A creat acest sentiment de apropiere și apartenență prin ascultarea lor. Îi provoacă să-și spună gândurile și să se asculte. În plus, le spune deseori că greșelile făcute sunt lecții de învățare, iar calificativele nu sunt o etichetă pe care o primesc, ci rezultatul unei evaluări la un moment dat, care îi ajută să vadă unde și ce trebuie îmbunătățit. „Le zic să învățăm mai mult dacă transformăm greșelile în parteneri de învățare, decât dacă stăm cu teama că vom greși. Eu nu perpetuez greșeala sistemului de învățământ care mai degrabă penalizează greșeala. 

Foto: Despre beneficiile internetului, Adina Stratulat

Din dorința de a face schimbările pe care vrea să le vadă în sistemul de educație, între 2010-2012 a încercat și rolul de inspector pentru învățământ primar, dar a renunțat când a realizat că schimbarea profundă începe în relația directă cu elevii. 

La nivel de sistem, Adina spune că e nevoie ca atenția să fie îndreptată către micșorarea numărului de elevi din clasă. Ar vrea să vadă maximum 15 elevi, sau săli de clasă spațioase precum în Germania sau Irlanda. Iar pentru propria școală, i-ar plăcea să aibă și mai multe resurse pe care să le pună la dispoziția copiilor. Să facă mai multe activități practice și să vadă că are spațiile necesare, fie că e vorba despre sală de sport cu toate dotările, ori o grădină a școlii spațioasă și amenajată pentru activități în aer liber. 

A văzut deja aceste lucruri în experiențele sale Erasmus din Cipru și Irlanda. I-au rămas în minte relaxarea cu care elevii făceau orele în curțile interioare și atmosfera caldă între cadrele didactice. În opinia sa, o reformă a sistemului nostru de educație trebuie să cuprindă o atenție mai mare pentru dezvoltarea talentelor copiilor și, implicit, dezvoltarea lor emoțională pentru a pregăti elevii pentru provocările din viitor. Iar în acest demers, investiția în cadrele didactice și încurajarea lor în a explora noi forme de predare sunt esențiale. „Foarte multe lucruri se pot face cu puțin, e nevoie doar de curaj și implicare.”

Interviu realizat de Roxana Tănăsachi