Evaluarea pentru învățare versus evaluarea învățării. Puterea feedback-ului constructiv
Evaluarea are de cele mai multe ori o conotație negativă. Este văzută ca acea perioadă de la final de semestru sau de an în care se încheie medii și situații, fără vreun beneficiu major pentru învățare. Pentru elevi, este perioada cea mai stresantă, în care trebuie să demonstreze ce știu, în comparație cu alți colegi, iar teama de a greși împreună cu presiunea unei testări le pot afecta performanța.
Însă evaluarea nu trebuie să arate așa. Până la urmă, orice progres în învățare depinde de o evaluare corectă și un feedback constructiv. Ce înseamnă, în practică, evaluarea cu sens? Mai jos am sumarizat ce spun cele mai relevante studii despre evaluare și ideile aplicabile prin care orice profesor poate ajuta elevii să descopere puterea evaluării pentru învățare.
Feedback-ul: ce (nu) funcționează?
Feedback-ul este asemenea unui cadou: poate fi oferit sau primit cu o anumită ocazie, este așteptat, ar putea să-ți placă sau nu, nu-l poți da înapoi dacă nu-ți place, tu decizi ce faci cu el mai departe. Simplu definit, este o modalitate de a obține informații despre noi înșine de la ceilalți.
În educație, feedback-ul este unul dintre cele mai puternice instrumente care influențează învățarea și performanța școlară, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Studiile arată că tipul de feedback și modul în care este oferit determină natura efectului pe care acesta îl va crea.
Un prim exemplu de feedback des oferit este lauda. Toți elevii au nevoie de încurajări, dar dacă nu le oferi informații precise legate de învățare, atunci lauda sau recompensele nu îi ajută cu nimic. Din contră, acestea pot chiar să ducă la demotivare, dacă elevii ajung să urmărească validarea și măgulirea, mai mult decât acumularea de cunoștințe și deprinderea de abilități. Autorul american Alfie Kohn spunea într-o conferință despre educație: „Mi-ați ucis interesul prin faptul că m-ați făcut dependent de recompense”.
Rolul feedback-ului este acela de a-l motiva pe destinatar să schimbe ceva, de aceea orice formă de feedback care nu îl ajută să avanseze cumva, poate demotiva, inhiba sau produce mai multă confuzie.
Ce funcționează este feedback-ul constructiv care răspunde elevilor la următoarele trei întrebări:
UNDE VREAU SĂ AJUNG? (Care este scopul sarcinei în care sunt implicat? Care sunt criteriile de succes și obiectivele finale ale acestui proces?)
UNDE SUNT ACUM? (Care este nivelul actual de performanță față de obiectiv? Ce am făcut corect și ce mai am de îmbunătățit?)
CE AM DE FĂCUT? (Ce pot face concret pentru a atinge obiectivul? Ce tip de exercițiu mă ajută?)
În primul rând, feedback-ul corect clarifică și informează, în loc să critice sau să rănească. Dacă este bine intenționat, aplicabil, realist, atunci elevii îl vor cere cu mai multă îndrăzneală.
Feedback-ul descriptiv ar trebui să ocupe cea mai mare pondere din totalitatea feedback-ului dat unui elev, deoarece el ajută la dezvoltarea metacogniției copilului, care devine conștient de propriul proces de învățare. Cu cât descrii în mai multe cuvinte ceea ce ai observat în prestația elevului, cu atât el va înțelege mai bine punctele tari și slabe. Următorul la rând, ca pondere, ar fi feedback-ul prescriptiv, pentru că elevii au nevoie de informații clare despre unde și cum anume mai trebuie să lucreze pentru a progresa.
Feedback-ul corect este despre acțiuni, nu despre persoane. Nu face referire la calitățile sau defectele elevului („Ești slab la geometrie. Ți-am pus 6 cu indulgență.”), ci la sarcină și comportament („Acum ai încă probleme la calculul volumelor, dar asta nu înseamnă că nu le poți corecta în viitor.”) Orice deviere de la proces către persoană poate genera efecte negative pentru persoana în cauză, dar și pentru martori (apare teama preventivă sau autoapărarea) și poate duce la conflicte sau abandon al sarcinii.
Atitudinea trebuie să fie una binevoitoare și echilibrată, fără o implicare emoțională puternică. Un entuziasm nejustificat creează o validare nerealistă și încurajează o autoevaluare greșită, iar o critică dezamăgită sau chiar agresivă descurajează și inhibă.
Momentul potrivit pentru feedback este întotdeauna după ce se execută o sarcină, nu înainte și nici după prea mult timp. Dacă trece prea mult timp între acțiune și feedback, atunci acesta poate deveni deformat, interpretat greșit sau derutant.
Feedback-ul presupune o responsabilitate împărțită între profesor și elev. Pe lângă cea a profesorului de-a oferi feedback în mod corect, cercetătorii John Hattie și Helen Timperley (2007) au arătat că elevii au cele mai bune rezultate atunci când își asumă responsabilitatea pentru feedback-ul primit și acționează în urma lui.
Cum creezi o cultură a feedback-ului constructiv?
Evaluarea pentru învățare sau evaluarea formativă poate fi privită ca mișcarea feedback-ului în ambele sensuri, atât de la profesor către elev, cât și invers. Urmărind să afle ce este în mintea elevului, în ce măsură a înțeles noile informații și ce anume a reținut, profesorul își extrage feedback-ul necesar pentru a-și adapta în continuare predarea la nevoile fiecărui elev.
Studiile realizate de cercetătorii Dylan William și Paul Black au arătat că evaluarea pentru învățare produce îmbunătățiri impresionante în ceea ce privește rezultatele elevilor, față de evaluarea învățării. Cu alte cuvinte, metodele de evaluare formativă, concentrate pe feedback care să arate ce au fiecare de făcut elevul și profesorul mai departe sunt mult mai importante pentru învățare decât metodele sumative de feedback, cum ar fi notele și calificativele. Cea mai importantă evaluare are loc nu la final, ci în timpul învățării, atunci când încă mai ai timp să faci ceva în privința a ceea ce trebuie corectat.
Cea mai recentă sinteză a unor lucrări din psihologie și educație remarcabile din ultimii ani este How Learning Happens (2020), scrisă de profesorii Paul Kirschner și Carl Hendrick. Capitolul despre feedback subliniază că ceea ce vor elevii și ceea ce vrem noi să vrea elevii sunt două lucruri complet diferite. Cei mai mulți dintre ei nu țintesc să atingă obiectivele maxime, ci se mulțumesc să se descurce cât de cât și să treacă ziua, semestrul sau anul fără „dezastre majore”. De asemenea, mulți dintre ei nu văd feedback-ul ca pe un pas înainte către succes, ci mai degrabă ca pe o judecată asupra lor.
O altă posibilă piedică este faptul că elevii care se concentrează mai mult pe rezultate, sunt mai puțin înclinați să caute, să-și asume și să acționeze în urma feedback-ului, față de cei mai orientați către dezvoltarea propriilor competențe. Iar vestea proastă este că feedback-ul care nu este dorit, nu produce niciun efect.
Cum faci ca elevii să-și dorească feedback-ul?
În primul rând, explică-le ce este feedback-ul, de ce îl oferi, de ce îl ceri și care este scopul lui mai departe, subliniind mereu care sunt beneficiile pentru ei. Și repetă asta des.
Fă-ți gândirea vizibilă și explică mereu de ce alegi anumite activități, de ce testezi la un anumit moment.
Arată-le exemple de îmbunătățiri în urma feedback-ului și comparați împreună lucrări mai vechi cu cea actuală, pentru a vedea progresul.
Asigură-te că ai creat un mediu sigur, în care greșelile nu sunt condamnate, ci privite mai degrabă ca oportunități de învățare. Elevul trebuie să se simtă încrezător că ceea ce va spune va fi respectat, nu va fi ridiculizat și nu se va întoarce împotriva lui.
Feedback-ul este dorit când reușești să creezi o cultură formativă a clasei, în care să stimulezi discuțiile libere și dezbaterile, pentru că ele pot deveni adevărate ferestre către gândirea elevilor.
Dacă vrei să aprofundezi tehnici detaliate despre cum să creezi activități și să pui întrebări pentru a afla ce este în mintea elevilor tăi, îți recomandăm un curs online gratuit pe platforma Future Learn, numit Introducing Assessment for Learning. Este ușor de parcurs și oferă exemple practice cu filmări scurte la ore deschise în clase de diferite vârste din Anglia.
Cursul arată cum să creezi o cultură formativă a clasei, folosind dialogul intenționat, învățarea colaborativă și autoreglarea. Toate acestea vor încuraja elevii să vorbească mai mult în clasă, să-și compare ideile unii cu ceilalți și să practice ascultarea activă.
Scopul dialogului intenționat este ca profesorul să afle ceea ce elevii cunosc, știu greșit sau parțial, și apoi să folosească aceste dovezi pentru a decide pașii următori.
Lasă timp de gândire suficient!
De multe ori, din cauza presiunii timpului, profesorii pun întrebări la care ajung să răspundă ei înșiși. Acesta e un dialog ratat. Dialogul intenționat pune accentul pe mărirea timpului dintre momentul când pui o întrebare și momentul când confirmi răspunsul corect. Lasă 30 de secunde de gândire după ce adresezi întrebarea.
Nu te grăbi să corectezi greșelile!
Vocea profesorului este dominantă și riscă să înfrâneze discuțiile, așa că nu te grăbi să intervii sau să corectezi o idee greșită imediat ce o auzi. Scopul este să afli mai multe păreri greșite, pentru a-ți da seama cum gândește fiecare. Iar elevii au ocazia să dezbată între ei, să schimbe idei și să-și aducă argumente unii altora, în tot acest timp dezvăluindu-ți ceea ce au înțeles cu adevărat.
Elevii au ocazia să formuleze răspunsuri mai complexe.
Amânarea intervenției profesorului conferă și alte avantaje, cum ar fi faptul că elevii au timp să formuleze, în propoziții, răspunsuri mai complexe, în loc să răspundă scurt, cu un singur cuvânt. De asemenea, ei pot chiar să ajungă, prin dezbatere, la răspunsul corect, într-un mod în care facilitează învățarea prin procesare activă.
Stimularea unui astfel de dialog intenționat se poate face folosind diferite tipuri de întrebări: deschise, provocatoare, diferențiate și care cresc în dificultate.
Think-pair-share (Gândește, discută, împărtășește)
Pentru a antrena elevii și a le dezvolta abilitățile de participare la discuții de grup, profesorul poate începe treptat: mai întâi adresează o întrebare la care elevii să se gândească individual și eventual să-și noteze niște idei, apoi sunt grupați în perechi pentru a-și discuta ideile între ei înainte de a se hotărî la un răspuns. În pasul următor pot fi grupați în câte 4 pentru a discuta, iar mai apoi în câte 8. După mai multe astfel de exerciții, ar trebui să poți purta discuții deschise cu toată clasa în care cât mai mulți elevi să participe și cât mai puțini să rămână neimplicați.
Iată câteva exemple de întrebări potrivite pentru dialogul intenționat, menite să dezvăluie ce trasee logice parcurg elevii și cum se leagă ideile lor pentru a ajunge la un răspuns:
„Ce se întâmplă cu zahărul când îl adăugăm în apă?”
„Care sunt asemănările și deosebirile dintre respirație și fotosinteză?”,
„Cum este forța de frecare pe Lună?”
„Există 7 caracteristici ale organismelor vii, dar sunt unele dintre acestea mai importante decât altele?”
„Dacă plantele folosesc lumina pentru fotosinteză, de ce nu întâlnim cei mai mari copaci în deșert?”
Întrebările de tip diagnostic sunt un alt instrument important în evaluarea formativă. Rostul lor este să verifice dacă elevul și-a însușit cunoștințele sau aplică un raționament corect. Posibilele răspunsuri greșite semnalează neînțelegerile și exact acesta este scopul întrebărilor-diagnostic: să arate profesorului cine nu a înțeles și să ia decizii privind explicațiile suplimentare.
Un tip special de întrebări-diagnostic sunt întrebările-pivot, care se folosesc în timpul predării, pentru ca profesorul să-și dea seama dacă s-a făcut înțeles până în acel punct și dacă poate trece mai departe; sau dacă este nevoie să facă mai întâi o scurtă recapitulare sau chiar să reexplice anumite concepte.
Întrebările-pivot sunt caracterizate de rapiditate - profesorul trebuie să colecteze răspunsurile într-un timp cât mai scurt, întreaga activitate durând 1-2 minute. Din aceste considerente, cele mai folosite sunt întrebările cu răspuns multiplu, deseori împreună cu materiale cum ar fi cartonașele colorate. Kahoot sau Quiziz sunt două instrumente online foarte populare și utile pe care le poți folosi în timpul lecțiilor pentru a verifica înțelegerea.
Evaluarea este un proces continuu, care funcționează cel mai bine atunci când predarea și feedback-ul se împletesc la fiecare pas. Cu cât mai multe mini-teste pentru elevi în timpul anului, cu atât mai bun antrenamentul cu evaluările progresive cu miză mică.
Iată câteva exemple de întrebări-pivot formulate astfel încât să detecteze cele mai frecvente neînțelegeri:
Cu care dintre următoarele fraze sunteți de acord?
Nu toate plantele au rădăcină, aceasta nu este mereu necesară.
Scopul rădăcinii este să susțină planta în pământ.
Plantele obțin cu ajutorul rădăcinii tot ceea ce au nevoie pentru a crește.
Plantele absorb apă și minerale prin rădăcină.
Care dintre următoarele fraze este/sunt adevărată/adevărate despre existența anotimpurilor pe Pământ și despre de ce este vara mai cald și iarna mai rece?
Pământul este mai aproape de Soare vara și mai departe iarna.
Vara sunt mai multe ore de lumină decât iarna.
Axa Pământului este înclinată.
Razele Soarelui sunt mai concentrate vara și mai dispersate iarna peste o anumită suprafață a Pământului.
O portocală de 200g și o portocală de 300g cad în același timp dintr-un copac. Care dintre următoarele propoziții este/sunt corectă/corecte?
Portocala mai grea cade cu o viteză mai mare.
Portocala mai grea are mai multă energie cinetică.
Portocala mai grea atinge prima pământul.
Ambele portocale ating pământul în același timp.
Care dintre următoarele propoziții despre Lună este/sunt corectă/corecte?
Reflectă lumina.
Orbitează în jurul Pământului.
Nu poate fi văzută ziua, deoarece este prea multă lumină.
Nu are gravitație.
Care dintre acestea sunt caracteristici ale enzimelor?
Sunt proteine.
Au rol în dizolvarea hranei.
Pot fi adesea refolosite în procese de reacție.
Sunt produse în animale, dar nu și în plante.
Cum arată evaluarea în clasa ta?
Sfaturile validate de cercetare te invită să reflectezi la cum folosești evaluarea la clasă. Crezi că ai creat o cultură de evaluare formativă în clasa ta? Au elevii tăi curaj să pună întrebări și să exprime opinii? Pregătești des întrebări-diagnostic sau întrebări deschise înainte de predare? Ce ai putea îmbunătăți de anul școlar viitor în evaluarea elevilor tăi?
Am rezumat mai jos lecțiile pe care le putem lua acasă la finalul articolului.
Rămâi cât mai descriptiv/ă și specific/ă atunci când oferi feedback. În loc să oferi o judecată de evaluare, oferă detalii și recomandări concrete, nu generalizări (de ex. „am observat că pe parcursul prezentării ai făcut mai multe pauze în vorbire și ai repetat același cuvânt de multe ori”). Nu e de ajuns să spui „Ar trebui să-ți îmbunătățești verbele neregulate”, ci să menționezi exact care sunt verbele la care elevul încă greșește.
Când oferi recomandări, concentrează-te pe ce ar putea să facă mai bine elevul, în loc de ce a greșit. Modul cum reușești să te concentrezi pe ce trebuie îmbunătățit, în loc de greșeli, face diferența. Una e să-i spui: „Iar ai greșit la un exercițiu simplu - propoziția subordonată! Atenție!” și cu totul alta „Când identifici propozițiile subordonate, ca să nu greșești, e important să cauți marcatorii - virgulele, adverbele…”. Chiar dacă greșeala elevului rămâne aceeași, în loc să atragi atenția asupra ei, te concentrezi pe modul cât mai specific cum o poate corecta în viitor.
Creează cât mai multe oportunități de a verifica înțelegerea, fără a pune note. De exemplu, când dai teme sau teste, returnează lucrările marcate doar cu comentarii, fără note. Așa ghidezi elevul spre cum să progreseze și îl obișnuiești să se verifice constant, în loc să se concentreze pe nota finală.
Programează testele în timpul predării, nu la final, pentru a avea timp să corectezi înțelegerile greșite. Nu rata învățarea de dragul evaluării.
Încurajează elevii să se autoevalueze și să-și evalueze colegii: învață-i să folosească baremul de corectare pentru a-și evalua propria muncă și pe a celorlalți. Ușurează-ți munca folosind abilitățile de evaluare ale elevilor tăi, care vor trebui să învețe să își aprecieze singuri progresul.
Pune întrebări deschise și provocatoare, facilitând gândirea profundă, clarificarea noțiunilor noi și învățarea. Încurajează discuțiile deschise, ideile variate, prin care să aduni dovezi despre ce e în mintea fiecărui elev. Nu te grăbi să corectezi greșelile chiar în momentul în care le sesizezi, pentru a nu inhiba discuțiile.
Creează-ți un portofoliu de întrebări-pivot pe care să le poți folosi în fiecare punct al predării, pentru a diagnostica rapid nivelul de înțelegere al elevilor și a te adapta din mers nevoilor de clarificare.
Contribuție de: Diana Gheorghe, Măriuca Morariu