Ce am învățat de la cursul „Știința învățării - ce ar trebui să știe fiecare profesor". Partea a 2-a
De Diana Gheorghe și Miruna Iliescu (editare)
La final de an v-am împărtășit notițele noastre despre prima parte a cursului „Știința învățării” de la Columbia University's Teachers College din SUA pe care l-am urmat gratuit pe platforma edX. După ce am trecut prin cum funcționează memoria și care sunt factorii care influențează performanța, continuăm cu a doua parte a cursului despre ce ține elevii motivați și care sunt cele mai eficiente strategii de învățare și predare.
Cum dezvoltăm motivația intrinsecă a elevilor?
Cursul prezintă patru factori principali care influențează motivația intrinsecă a elevilor:
1. Competența: Elevii trebuie să observe și să înțeleagă cum își dezvoltă competențele. În prima parte a cursului, am explorat cum își pot evalua elevii progresul prin păstrarea unui jurnal și prin dezvoltarea mentalității de creștere.
2. Autonomia: Elevii au nevoie de oportunități să acționeze independent, pentru a le stimula simțul de explorare, încrederea în propriile capacități și disponibilitatea de asumare a riscurilor. Fiecare zi e o ocazie ca elevii să își exerseze autonomia - de la decorarea sălii de clasă, la alegerea subiectelor de publicat în revista/site-ul şcolii sau a temelor de proiect pe care le au de făcut. Important este să creați un mediu confortabil, în care elevii să poată înțelege greșelile ca oportunități de învățare. Sir Ken Robinson, în cartea sa, O Lume Ieșită Din Minți, argumentează că frica de a greși nu ne permite să inovăm și să progresăm deoarece ne blochează încercarea: „Nu încerc să spun că a greși este echivalent cu a fi creativ, însă dacă nu ești pregătit să greșești, este puțin probabil că vei putea veni vreodată cu ceva original.”
3. Relațiile și conectarea: Reacțiile și atitudinile profesorilor pot avea un impact considerabil asupra motivației unui elev. Modul în care profesorul construiește relația cu elevii săi, indiferent de materia pe care o predă, influențează modul în care elevii se raportează la acea materie. Așa cum observa Mircea Miclea, fostul ministru al educației, psiholog și profesor la UBB Cluj, „Dacă eu sunt un profesor ultra sever și îl critic de fiecare dată pe elevul meu, nu numai că îl critic pentru că nu știe, îl ironizez, îl supăr, îl minimalizez, atunci el va asocia emoția pe care eu i-am pricinuit-o la ora mea de matematică, de exemplu, i-am pricinuit anxietate, sentimentul de rușine, sentimentul de umilință, el va asocia aceste sentimente cu materia mea. (...) Emoția pe care ei [profesorii] o produc atunci când predau va fi asociată cu materia pe care o predau și atitudinea elevilor față de materie va fi mediată de această emoție pe care ei o livrează alături de conținut.”
Cu alte cuvinte, elevii nu învață de la oameni pe care nu îi plac. Asta spunea și profesoara din Texas, Rita Pierson, cu o experiență de 40 de ani, într-un discurs TED Talk, în care îndeamnă profesorii să se conecteze cu elevii la un nivel personal.
4. Scopul: Ajutați elevii să vadă relevanța a ceea ce învață și sensul într-un context personal mai larg. Lecțiile monotone, care nu creează însemnătate și relevanță în mintea elevilor, lecțiile de teorie pură, fără aplicabilitate în viața reală, nu trec din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată. Găsirea unor corelații între informațiile de la clasă și utilitatea lor pentru anumite meserii pot trezi interesul elevilor și îi pot motiva să aprofundeze diferite subiecte: un pictor are nevoie de cunoștințe de anatomie și geometrie, un manager are nevoie de matematică, un jurnalist are nevoie de gramatică, istorie sau limbi străine.
În ceea ce privește motivația extrinsecă, trebuie să avem grijă la contextul în care alegem recompensele sau laudele. Recompensele sunt cunoscute din timp și așteptate de elevi, însă au un efect de scurtă durată și pot duce la demotivare. Pe de altă parte, laudele conțin informații utile pentru elev, însă trebuie să fie sincere, meritate și cu accent pe proces, nu pe persoană.
Strategii eficiente de învățare și predare
1. Practica recuperării constă în aducerea în memoria de lucru a informațiilor care au fost în trecut depozitate în memoria de lungă durată.
Recuperarea:
modifică și întărește amintirile;
creează căi neuronale de recuperare noi și mai puternice;
activează și creează legături între informații asociate;
aduce în lumină informații lipsă sau inaccesibile.
Recomandări:
Feedback-ul este esențial în practica de recuperare și poate fi obținut prin: discuții cu profesorul, rezolvări și răspunsuri oferite de profesor, discuții cu colegii, verificarea propriilor notițe, sublinieri sau lecturi.
Practica de recuperare nu ar trebui să fie notată. Elevii trebuie încurajați să o folosească oricât de des, aceasta putând chiar reduce teama de teste, pe măsură ce elevii devin obișnuiți și încrezători în reamintirea informațiilor. Confuzia și străduința sunt semne că într-adevăr are loc un proces de învățare, atât timp cât au loc într-un mediu încurajator și bogat în feedback. Tocmai de aceea, evaluarea prin note poate produce anxietate și alte probleme de performanță.
Aplicație:
Foto: Andrew Ebrahim, Unsplash
La începutul orei, timp de 4-5 minute, puteți crea o rutină în care să rugați elevii să se gândească la cele mai importante concepte sau abilități pe care le-au învățat în cadrul temei pentru acasă. Asigurați-vă că nu se uită la notițe sau în manual. Dacă nu au avut temă, rugați-i să-și amintească ideile principale discutate la oră în ziua precedentă. Asigurați-vă că mai întâi se gândesc și eventual notează pe o ciornă ce-și amintesc. Amintiți-vă că vă doriți să se străduiască, să se lupte puțin în căutarea în minte a informațiilor și amintiți-le și lor că aceasta este o luptă productivă. Apoi pot discuta în pereche despre ce a găsit fiecare.
Pentru următoarele 5-10 minute, puteți avea o discuție deschisă cu toată clasa și asigurați-vă că elevii evaluează cât de precisă și completă a fost recuperarea informațiilor. Confirmați ceea ce știu și identificați ce au uitat sau au greșit.
În timpul unei discuții sau al unei lecții noi, faceți pauze în care să rugați elevii să se gândească la ce întrebări au sau la lucrurile cele mai importante care au fost spuse până acum. Luarea de notițe, desenarea unei diagrame sau discuția cu un coleg vor ajuta la consolidarea învățării.
Încurajați elevii să folosească practica recuperării în timpul temelor. O metodă de a folosi practica recuperării ar fi să facă pauze periodic pentru a rememora cele mai importante lucruri pe care le-au învățat. Ei pot discuta cu un partener imaginar de studiu sau un frate mai mic căruia să îi explice ce au învățat. O altă metodă ar fi ca după ce rezolvă o temă, să treacă la alte teme, dar apoi să se întoarcă la ceea ce au lucrat anterior pentru a rememora ideile principale.
Rezervați timp pe durata orelor pentru a învăța elevii cum să învețe mai eficient și atunci când sunt singuri. Aduceți-le în atenție faptul că practica recuperării este portabilă: stând pe scaun în autobuz, la casă, în magazin sau seara în pat, chiar înainte de a adormi.
Nu notați practica recuperării - este o strategie de învățare pe care vreți s-o încurajați cât mai des, nu o metodă de evaluare. Notarea ei va face ca elevii s-o privească cu teamă, nu ca pe un instrument util.
2. Practica distanțată presupune distanțarea sesiunilor de învățare în intervale mai scurte. Informațiile care se reîmprospătează în minte, în diferite contexte dau naștere amintirilor de lungă durată.
Una dintre cele mai des întâlnite metode de studiu este așa numita practică înghesuită, care apare când elevii învață intens deseori în noaptea dinainte de un test. De cele mai multe ori, asta îi ajută să se descurce bine la testul respectiv, dar după câteva zile/săptămâni nu-și mai amintesc aproape nimic din ce au învățat. Dacă profesorii nu vor pune accent pe învățarea de durată, va fi dificil să scăpăm de această practică preferată de elevi. Este important să le explicați că 5 ore de studiu răspândite pe parcursul a două săptămâni, le vor fi mult mai folositoare decât 5 ore consecutive de studiu.
Practica distanțată:
Creează oportunități pentru practica recuperării;
Încurajează noi trasee de recuperare în contexte diferite;
Asigură reorganizarea și reconsolidarea amintirilor.
Recomandări:
Cu cât mai des, cu atât mai bine. Dacă informația trebuie reținută doar o perioadă scurtă, atunci sunt potrivite distanțe mai scurte între sesiuni. Cu cât recuperăm mai des ceva de-a lungul timpului, cu atât amintirea devine mai durabilă și mai ușor de accesat și cu atât devine mai ușoară recuperarea.
Profesorii pot ajuta elevii să-și plănuiască și să-și gestioneze timpul pentru a face loc evenimentelor de învățare distanțată. Pot chiar include asta în rutina temelor. De exemplu, un profesor de biologie care tocmai a predat lecția despre meioză, poate include în tema pentru acasă o întrebare despre diferențele dintre cele două tipuri de diviziune celulară, astfel încât elevii vor trebui să reia și lecția despre mitoză.
Aplicație
Primul pas este să identificați cele mai importante concepte și aptitudini cu care vreți să rămână elevii la sfârșitul semestrului/anului. Lucrul acesta va stabili un simț al priorităților pentru ceea ce este de învățat într-un mod distributiv.
Puteți da scurte teste de câte 5-10 minute, cu miză mică, dar frecvente. Acest obicei încurajează, atât practica recuperării, cât și practica distanțată prin faptul că elevii se așteaptă să fie testați des și de aceea nu vor lăsa învățatul pe ultima 100 de metri înainte de teză. Vă puteți folosi de Google Forms sau Kahoot! pentru a crea chestionare și quiz-uri. Instrumentele vă oferă și opțiunea de a corecta și nota automat testele pentru a economisi și mai mult timp, iar prin instalarea add-on-ului gratuit Flubaroo la Google Forms, testele pot fi atribuite unui elev anume, pot fi înregistrate răspunsurile, iar rezultatele pot fi trimise automat pe email elevilor și/sau părinților.
3. Practica intercalată înseamnă practica distanțată în timp ce se alternează între o disciplină și alta. Aceasta combină avantajele ambelor practici prezentate mai sus.
Recomandări:
Este important să nu ne mutăm foarte des între subiecte și nici să avem intervale prea scurte de practică (minim 20-30 de minute), altfel vom avea de-a face cu efectele negative ale multitaskingului. Iar mutarea atenției de la un subiect la altul într-un timp scurt consumă mai multă energie și reduce performanța.
Aceasta este cea mai complicată și contraintuitivă dintre cele trei practici, însă odată ce elevii o vor încerca, vor vedea rapid avantajele.
Aplicație
Efectuați mici recapitulări periodice în clasă, cerând elevilor să-și amintească concepte importante învățate cu săptămâni în urmă sau să exerseze o abilitate învățată mai demult (5 minute).
În cadrul temelor pentru acasă, puteți introduce întrebări sau exerciții care le vor cere elevilor să reflecteze asupra unor noțiuni învățate în trecut sau chiar la altă materie.
Este important pentru elevi să îi ajutăm să facă legături între discipline. Pentru a înțelege în profunzime un concept mai amplu, el trebuie privit din mai multe unghiuri, iar diferite elemente ale sale trebuie conectate. Atunci când o informație se leagă de o alta deja existentă în mintea elevului, acesta va reține mai ușor noua informație și i se va sedimenta mai bine în minte și cea dinainte.
Nu ezitați să vorbiți deschis cu elevii despre practica distanțată și cea intercalată. Acestea le creează frustrare, în special la început, pentru că le dau impresia că nu stăpânesc foarte bine niciun concept. Explicați-le că atenția concentrată exclusiv pe un singur subiect poate crea iluzia cunoașterii și stăpânirii foarte clare a subiectului respectiv pe termen scurt, însă cunoștințele nu se păstrează pe termen lung dacă nu vor reveni periodic la ele.
Orice proces de învățare implică o țintă, o evaluare corectă și un drum către acea țintă
Cercetătorul și profesorul emerit de evaluare educațională de la UCL Institute of Education, Dylan William, explică în cartea Embedded Formative Assessment tehnici și strategii pentru profesori în procesul de evaluarea formativă menită să colecteze de informații legate de performanța elevilor, cu scopul de a-i ajuta să avanseze în procesul lor de învățare și de a ne îmbunătăți procesul de predare. În procesul de evaluare formativă, trei întrebări sunt relevante:
Ce dorim să învețe elevii?
În ce punct se află ei acum?
Cum îi ajutăm să avanseze?
1. Ce dorim să învețe elevii?
Principala modalitate prin care facem progrese în învățare este prin feedback. Procesul constă în primirea feedback-ului, apoi interpretarea lui și reflecția, iar în final găsirea modului în care îl putem folosi. Un elev căruia profesorul îi sugerează să folosească mai multe cuvinte descriptive într-un eseu, de exemplu, are nevoie în primul rând să înțeleagă ce este un cuvânt descriptiv, apoi are nevoie de timp pentru a reflecta și a găsi exemple de cuvinte descriptive în diferite contexte, iar în final are nevoie de o nouă temă sau test sub formă de eseu pentru a putea pune în practică acest lucru. Este util apoi ca profesorul să ofere din nou feedback sub forma confirmării - ”Am observat că ai fost atent la feedback-ul meu și l-ai pus în aplicare. Felicitări pentru progres!”.
Trebuie avut mereu în vedere ce anume dorim ca elevii să învețe și să fie capabili să facă, care sunt abilitățile și cunoștințele pe care dorim să le transferăm dincolo de memoria de scurtă durată. Toate aceste obiective trebuie să fie cuprinse într-o listă a criteriilor de succes și prezentate elevilor de la început. Pentru a fi motivați, elevii trebuie să înțeleagă de la început care este destinația sau scopul final, ce obiective trebuie atinse până la finalul anului/semestrului, care sunt criteriile pentru succes și cum vor ști dacă le-au îndeplinit. Trebuie definite de asemenea prioritățile și pașii de urmărit.
Un model de bună practică este modul de abordare a unui profesor de engleză din SUA care încă din primele lecții stabilește ținte înalte pentru elevii săi de la care are mari așteptări. Când se prezintă, le arată într-un grafic modul cum și-au îmbunătățit înțelegerea, vorbirea și scrierea în engleză generațiile trecute și stabilește de la început un nivel mare de așteptare de la noii elevi. În aceste clipuri filmate în timpul lecțiilor am descoperit mai multe strategii eficiente de gestionare a clasei, precum sarcini cronometrate repetate la început de oră, discuții individuale între patru ochi cu elevii care nu colaborează sau respectarea unor reguli, fără excepții în fiecare oră, care reglează așteptările și creează obiceiuri sănătoase.
2. În ce punct se află ei acum?
Cel mai important este ca elevii să se auto-evalueze corect, independent de nota sau validarea externă. Pentru asta, dincolo de teste de evaluare, aprecierea profesorilor sau a colegilor, e important ca elevii să găsească răspunsuri la întrebări cum ar fi: Care sunt punctele mele forte și ce anume fac bine? Cum este munca mea în comparație cu criteriile de succes? La ce anume nu mă descurc atât de bine și de ce? Care sunt cele mai importante lucruri la care trebuie să mai lucrez?
Discutați cu elevii pentru a aduna dovezi ale învățării, antrenați-i în dialog și încurajați-i să își dea singuri un feedback sănătos.
Iată câteva sfaturi și puncte cheie pentru un feedback eficient:
Asigurați-vă că ați făcut cât se poate de clare criteriile de succes și raportați-vă constant la ele.
Separați notele, adică feedback-ul evaluativ, de feedback-ul descriptiv. Acestea nu trebuie folosite în același timp.
Cu cât mai mult feedback oferiți, cu atât crește performanța elevilor și cu atât li se consolidează mentalitatea de creștere și sentimentul de încredere în sine, iar elevii care cred că efortul duce la realizări, vor fi receptivi la feedback. Rugați elevii să vă arate unde și-au îmbunătățit munca într-un anume mod sau unde au aplicat un sfat pe care l-ați oferit, pentru a-i ajuta să-și conștientizeze progresul. Petreceți timp comparând lucrări mai vechi cu lucrări actuale și subliniind îmbunătățirile. Astfel vor înțelege importanța și eficiența primirii de feedback și aplicării acestuia.
Concentrați feedback-ul pe cele mai importante zone care necesită îmbunătățiri. Prea mult feedback poate fi copleșitor și poate dura prea mult timp, de aceea prioritizarea este esențială.
Cu timpul, încercați să creați o cultură a clasei unde autoevaluarea și evaluarea de către colegi devin parte integrantă a modului în care elevii primesc feedback. Dacă îi implicați în auto-evaluarea și readaptarea propriei munci, va rezulta o creștere a sentimentului de competență, de autonomie și a motivării. O practică reușită este lucrul în perechi la orice subiect, în care elevii trebuie să joace rolul profesorului pentru a-și ajuta colegul. Asta îi ajută și să-și privească propria muncă într-un mod mai critic.
Creați oportunități în care elevii să poată acționa în urma feedback-ului. Dylan William spunea că „singurul lucru care contează despre feedback este ceea ce fac elevii cu el”. Alocați timp la clasă sau teme în care elevii să poată răspunde la feedback.
Ajutați-i să devină independenți, să găsească răspunsuri de unii singuri. Încercuiți unde elevul a făcut o greșeală, fără să îi spuneți ce anume a greșit, după care dați-i timp să se gândească. Apoi, rugați-l mai întâi să explice în cuvinte care a fost greșeala, după care să explice are este soluția corectă și abia apoi să rezolve corect la sfârșit. De asemenea, încercați să creați diferite unelte pe care elevii le pot folosi în munca lor: grafice, liste de verificat, imagini, diagrame. Acestea îi pot ajuta să observe cum evoluează calitatea muncii lor.
3. Cum îi ajutăm să avanseze?
Pe lângă practica recuperării, practica distanțată și practica intercalată, cursul detaliază și practicile care cresc metacogniția, adică abilitatea de a învăța cum să învățăm.
Cunoașterea metacognitivă înseamnă a fi conștient de propriile gânduri și strategii de învățare, iar o abilitate esențială în învățarea eficientă este reglarea metacognitivă - controlul și direcționarea învățării într-un mod independent. Aceasta implică planificare, managementul timpului și monitorizarea și evaluarea calității performanței.
Cursul recomandă câteva moduri de a crea o cultură a clasei ce încurajează metacogniția:
Oferiți oportunități elevilor să reflecteze atât în clasă, cât și în afara ei;
Încurajați predarea reciprocă între elevi - elevii vor învăța cel mai mult despre cum să învețe încercând să le predea altora.
Cereți elevilor să rezume un text sau un concept cu propriile cuvinte. Puteți să le arătați cum să-și structureze rezumatul în hărți cognitive (mind maps) - vizualizarea în spațiu a unor cuvinte sau procese le sporește înțelegerea.
După momentul reflectării este importantă revizuirea la fel ca și în cazul primirii de feedback;
Ajutați-i să vadă clar cum reflecția îi ajută să-și atingă obiectivele de la clasă. Criteriile de succes și standardele trebuie să fie vizibile pentru toți. Ei trebuie să știe încotro se îndreaptă în timp ce învață și de ce.
Cereți elevilor să se autoevalueze și să-și evalueze colegii oricând se ivește ocazia.
Întrebări metacognitive care ajută elevii să proceseze activ ce văd și aud, legând noile informații de cunoștințe anterioare.
Înainte de a începe un subiect nou: De ce studiem asta? De ce este acesta un subiect important? Ce cunosc deja despre acest subiect? Cum se leagă acest subiect de ceea ce am învățat până acum?
În timpul angajării într-un subiect: Cum pot să leg asta de ceea ce cunosc deja? Ce întrebări sau nelămuriri am? Cum funcționează asta? Care sunt explicațiile sau dovezile prezentate? Al cui punct de vedere este reprezentat?
După terminarea subiectului: Care sunt cele mai importante idei și concepte? Despre ce trebuie să învăț mai multe? Cum a schimbat asta ceea ce știam deja? Cum pot folosi asta mai târziu?
Din a doua parte a cursului, am luat acasă 5 idei:
Motivația elevilor poate fi încurajată și dezvoltată la fiecare pas, dacă elevii văd singuri cum devin competenți, le oferim control și autonomie și dezvoltăm cu ei relații sincere și de susținere, explicându-le mereu scopul și sensul a ceea ce ne dorim să facă.
Învățarea eficientă include practica recuperării (care nu trebuie notată), practica distanțată, practica intercalată și strategii metacognitive. În fiecare caz, exersarea unor rutini simple, dar reluate mereu, este ceea ce produce consolidarea învățării, iar profesorul acționează ca un ghid care să ajute elevii să-și stabilească repere clare, să-și pună întrebări și să-și autoevalueze corect progresul.
Feedback-ul este cel mai util și mai important instrument în învățare. Profesorii trebuie să ofere feedback direct, cu cât mai multe ocazii, dar și să ghideze elevii să-și obțină feedback-ul de la alți colegi și prin practica de recuperare. Evaluarea în toate formele ei este de nelipsit, de la evaluarea formativă care ne ajută pe noi în procesul de predare, până la crearea în clasă a unei culturi autoevaluare și evaluare între colegi, care îi va ajuta pe aceștia să devină tot mai autonomi în procesul lor de învățare.
Transparența este vitală în toate aspectele interacțiunii cu elevii. Lor trebuie să le fie clar mereu ce urmărim, care sunt criteriile de succes, cum pot ajunge la ele și în ce punct se află în drumul către ele, de ce folosim anumite strategii de predare, de ce evaluăm și testăm.
Metacogniția - sarea din învățare. Un profesor eficient e cel care cultivă independența în studiu pentru proprii elevi. De aceea un rol important în predare îl au strategiile care ajută elevii să învețe singuri, prin chestionare proprie, sumarizare, clarificare și predicție.