Cum arată ziua unui profesor în pandemie și soluțiile în fața noilor măsuri impuse

La aproape două luni de la începutul școlii, profesorii au trecut prin toate scenariile din semafor și au fost nevoiți să se adapteze într-un ritm alert, cu termene strânse și excepții de tot felul. De multe ori realitatea arată diferit de la un județ la altul și de la o clasă la alta. Am întrebat profesorii din rețeaua Aspire Teachers și am primit răspunsuri detaliate despre ce a funcționat și ce ar schimba în modul de organizare a școlii până acum.

Odată cu anunțul Guvernului, în urma căruia toate școlile din țară au trecut în scenariul roșu, ne-am întrebat cât de pregătită este școala românească să se desfășoare exclusiv de la distanță. Printre toate prioritățile, unde se află învățarea? Ce soluții au profesorii care trăiesc aceste realități la firul ierbii? Experiențele menționate arată mai multe fațete ale provocărilor prin care trece un profesor dedicat în contextul școlii de astăzi. 

Cum arată o zi din viața unui profesor?

Toate experiențele celor care au răspuns au un numitor comun: zilele sunt un slalom între îndeplinirea atribuțiilor de profesor, mâncat pe apucate și puținul timp petrecut cu familia. Școala primește aproape toată atenția, de la prima oră a dimineții până seara. Primul lucru pe care majoritatea îl face, înainte de a începe orele și cu seara de dinainte, este să bea o cafea tare și să pregătească fișele de lucru, testele și aplicațiile pe care urmează să le folosească la oră. În scenariul online, orele sincron durează mai puțin (30-40 de minute), dar profesorii petrec mai mult timp pregătind și corectând apoi materiale și oferind feedback elevilor. 

Foto: arhivă personală, Iulia Șolcă

„Testez aplicații, elaborez fișe de lucru și teste online, mă pun în pielea copiilor și hotărăsc dacă le utilizez sau nu. Țin legătura foarte strâns cu părinții elevilor pe un grup privat și ne încurajăm unii pe alții atunci când ne prindem urechile în vreo aplicație sau când dăm click pe un link și acesta nu vrea să ne permită accesul. Mă prinde și ora 22:00 până îmi pun la punct ziua sau săptămâna următoare așa cum vreau.”, spune Iulia Șolcă, învățătoare la Școala Gimnazială „George Tutoveanu” din Bârlad.

În topul celor mai utilizate platforme și aplicații online se numără: Google Classroom, Zoom, Microsoft teams, Learning apps, Mentimeter, Kahoot, Liveworksheets și Padlet. 

„Cam 4 ore pe săptămână învăț ceva nou fie urmărind workshop-uri sau conferințe online, fie experimentând vreo nouă aplicație. Cam 30 de minute pe zi corespondență cu elevi, părinți sau colegi, pe Teams. În varianta hibrid se adaugă transport și supravegherea în pauză și logare / pornit videoproiectoare, laptop, computer, conectare căști, dat de lucru separat / asincron celor de acasă.”, scrie Laura Borbe, profesoară la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, Cluj-Napoca din Cluj.

Conținutul predat este și el ajustat, profesorii rezumă programa astfel încât la clasă să prezinte doar elementele absolut necesare, mai ales că au observat în rândul copiilor o scădere graduală a gradului de concentrare la ore și în rezolvarea temelor odată cu intrarea în sistemul hibrid sau în scenariul roșu.

„Trebuie să decid cu maximă acuratețe ce elemente pot lipsi din ora mea, ce elemente sunt absolut necesare, din perspectiva formării competențelor programei școlare.”, scrie Cristina Mihai, profesoară la Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”, din Pucioasa.

Foto: arhivă personală, Adriana Lefter

În timpul orelor de curs, atenția este îndreptată către elevii din clasă și de acasă, iar întreruperile, cel mai adesea, sunt de tipul „doamna, mai repetați odată că n-am înțeles” venite din partea celor din fața monitoarelor, ori mesaje din partea părinților în care cer sprijin pentru a-și conecta copiii la ore. Și pauzele au devenit o provocare, mai ales pentru învățători. „Pauza e un chin: unii vor să mănânce, alții vor la baie, alții vor să se joace. Nu știu unde aș putea să fiu: în clasă, în interiorul grupurilor sanitare sau în curtea școlii; mă bazez pe responsabilitatea lor (au 6 ani) și îi las să meargă unde au nevoie, sperând că vor respecta regulile: mască, distanță, spălat pe mâini înainte și după, traseu marcat cu săgeți.”, explică Liliana Chivulescu, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 2 Picior de Munte, comuna Dragodana, județul Dâmbovița.

Mai mult decât înainte de pandemie, profesorii vorbesc cu părinții după terminarea orelor. Le răspund la solicitări, le povestesc despre ziua încheiată, și se încurajează reciproc când mai apare o veste că un părinte sau copil este infectat cu COVID-19.

„După sesiune îmi pregătesc singura materialele pentru a doua zi. Platformele care conțin materiale sunt accesibile doar pentru abonament. Așadar, pregătesc conținutul pe platforme de învățare și de evaluare online, unde pot încărca documente, linkuri, imagini. Timp de lucru: 4-5 ore. Ziua de muncă se închide cu conversații telefonice / Whatsapp cu elevii care au nevoie de încurajare, susținere emoțională, control al emoțiilor. Tot pe seară deschid rapoartele de la evaluarea on line, analizez, trimit mail cu rezultatele.”, scrie Mirela Spiță, învăţătoare la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din Bacău.

„Principala problemă este timpul, am nevoie de mult mai mult. Ziua se încheie la ora 22:00, când, indiferent de ce se petrece, mă pun în pat. Am nevoie.”, conchide Cornelia Melcu, învățătoare la Școala Gimnazială Nr. 9 „Nicolae Orghidan” din Brașov. 

Zilele se încheie seara târziu, când majoritatea profesorilor ajung la concluzia că au dedicat profesiei între 10-14 ore. „Timp cu familia? Altă dată.”, ne spune Elena Aurica Balint, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 13 din Brașov.

Cum reușesc unii profesori să țină pasul cu toate și să rămână rezilienți? Răbdare, elevi și părinți care colaborează, ceva umor, o disciplină cu momente de răgaz pentru sine, focus și soți înțelegători. Plus un cerc de oameni-resursă care încearcă să le cultive pe toate cele dinainte, indiferent de cât de multe obstacole au în cale. Nimeni nu iese din acest context neafectat și în spatele celor mai pozitive postări pe canelele de socializare se ascund vești triste, mulți nervi, nereușite și emoții dificil de gestionat. Pe scurt, o dietă emoțională și informațională bine curatoriată, cu oameni de sprijin acasă fac ca profesorii să rămână rezilienți într-una dintre cele mai solicitante profesii.

Plusuri de când a început școala

Astăzi, ca profesor, a devenit obligatoriu să ai minime abilități de a te descurca cu aplicațiile G Suite pentru Educație, de a ține o întâlnire sincron pe Meet sau Zoom, de a organiza activitatea într-un spațiu online, predictibil, structurat. Nu trebuie să testezi constant zeci de aplicații, ci să organizezi un proces pedagogic coerent folosind câteva utile și bune cu care și elevii să se familiarizeze. Aici, profesorii au remarcat că au colaborat mai mult și au învățat accelerat unii de la alții și cu ajutorul comunităților de profesori online. 

Printre aspectele pozitive pe care le-au observat profesorii se numără integrarea tehnologiei în învățare, posibilitatea de a experimenta mai multe metode de predare, mai puține situații conflictuale între copii și chiar mai multă responsabilitate din partea acestora. De exemplu, elevii prezenți fizic la școală sunt aliații respectării regulilor de igienă și distanțare socială și arată mai multă grijă pentru cei din jurul lor.

La rândul lor, profesorii au avut de învățat de la elevi, care au prins foarte repede tot felul de platforme și aplicații.

„S-au adaptat din punct de vedere tehnic. Deși sunt mici, îmi dau sfaturi, îmi atrag atenția asupra timpului, îmi explică ce buton au văzut ei că funcționează pentru nu știu ce deblocare. Îmi place să intru în joc și să fiu serioasă când le urmez sfaturile. Sunt foarte încântați să mă ajute.”, spune Raluca Voina, care acum are clasa a II-a, la Școala Gimnazială nr. 6 „Iacob Mureșianu” Brașov.

Foto: arhivă personală, Cerassela Anghel

Foto: arhivă personală, Cerassela Anghel

Școala online a normalizat și sesiunile virtuale cu invitați din mai multe domenii, care au captivat elevii și i-au ajutat să chestioneze mai adânc ce învață. La clasele mici, tableta grafică este instrumentul prin care profesorii reușesc să păstreze și la finalul zilei „scrisul doamnei” în fața fiecărui copil. 

Dar nimic din toate acestea nu înlocuiește nevoia de conectare autentică, acel „a fi împreună” într-un mediu social, viu, în care prezența fizică a celor din jur e neîntreruptă de bruiajele unei conexiuni virtuale. 

Ce nu funcționează?

Predarea hibridă (cu o grupă online și una fizică, în același timp) a venit cu cele mai multe provocări. Profesorii reușesc cu greu să mențină atenția copiilor de acasă, iar problemele tehnice neprevăzute din clasă, din cauza aparaturii neperformante ori a internetului, sunt consumatoare de timp și energie. Acest scenariu implică o adaptare continuă și este plin de imprevizibilitate. Mai toată atenția se îndreaptă către un management al clasei divizate între fizic și online, ceea ce lasă puțin loc pentru învățare cu sens.

În scenariul roșu, atât în perioada martie-iunie, cât și din septembrie până în prezent, profesorii au observat că atenția, interesul și concentrarea elevilor la ore sau în realizarea temelor au scăzut, mai ales în rândul celor de gimnaziu și liceu. Provocarea e cu atât mai mare la clasa pregătitoare unde elevii au nevoie constantă de sprijinul părinților care, la rândul lor, au nelămuriri, nu pot fi mereu prezenți, sau au și alte îndatoriri. Copiilor le e dor de socializare, sunt mai triști și unii nu înțeleg de ce într-un fel se comportă la școală și în alt fel în afara ei sau acasă, în cazul fraților care merg la aceeași școală.

Sunt situații în care, în lipsa susținerii din partea familiei și a unui spațiu de învățare adecvat, elevii ajung să trateze ora cu neseriozitate, iar un profesor nu poate compensa pentru aceste neajunsuri, oricât de motivat și pregătit ar fi. Nefiind supravegheați acasă, „unii elevi nu intră la orele online la momentul potrivit, uneori se joacă, oprindu-și camerele video. Nu au un spațiu al lor amenajat corespunzător pentru a învăța, se văd în fundal fel de fel de persoane în trecere prin camera în care ei fac orele online. Stau culcați în pat sau sunt afară și nu-și iau notițe.”, remarcă profesoara Cristina Mihai. 

În plus, sunt în continuare elevi care nu au acces la niciun fel de instrument digital, iar tabletele pentru care a făcut comandă ministerul nu au ajuns în timp util. Școala exclusiv de la distanță încalcă accesul echitabil la educație și va lărgi distanța între cei lipsiți de resurse și cei care vor mobiliza resurse pentru a remedia luni pierdute. 

În absența unor standarde clare de evaluare și a unor instrumente adecvate prin care profesorii să măsoare ce au înțeles elevii, cu ce competențe rămân la final de semestru sau de an, nu putem decât presupune dimensiunea problemei. 

Care sunt soluțiile profesorilor?

Întrebați ce schimbări ar face pentru a-și eficientiza munca, dacă ar putea, profesorii au menționat o serie de măsuri prin care cer sprijin atât din partea autorităților, cât și din partea părinților.

• Cea mai la îndemână propunere ține de comunicarea deschisă, înțelegerea și transparența cu care ar trebui ca toți să abordeze acest proces extrem de provocator, care a lăsat deja profesori, părinți sau directori în prag de epuizare. Acum, mai mult decât oricând, stilul punitiv, de tip monitorizare și control cu care s-au obișnuit inspectori, directori sau profesori din toată țara trebuie înlocuit cu unul uman, bazat pe sprijin și construirea unui nivel de încredere funcțional. Dovezile formale de tip adeverințe la tot felul de conferințe online, declarații pe propria răspundere sau capturi de ecran de la propriile ore, pentru a demonstra superiorilor că își fac treaba, dublează munca și perpetuează aceleași forme fără fond. Noul context ar putea fi o oportunitate bună pentru minister să reevalueze cum măsoară performanța unui profesor la clasă, fără a-i pune în cârcă demonstrarea unor activități formale la care participă pasiv sau implicarea în diferite comisii și comitete. La rândul său, ar trebui să ofere exemple și soluții aplicate, organizând evenimente online în care ministrul și echipa de consilieri să ofere încurajare, răspunsuri clare, exemple concrete și să admită propriile limitări, într-o comunicare transparentă și onestă care va întări încrederea.

• Măsura trecerii exclusive a școlilor în online, fără excepții, nu e în acord cu recomandările de sănătate la nivel internațional, și nici cu măsurile luate de alte state aflate în situații similare. Sunt multe școli fără infecții, unde nu e justificată o măsură atât de drastică, iar simulările sau studiile de impact lipsesc cu desăvârșire. Închiderea tuturor școlilor, fără ca acestea să fie focare de infecție, pune și părinții în dificultate, care de multe ori nu au cu cine să lase copiii acasă. Ministerul ar trebui să reconsidere această decizie și să se folosească de infrastructura deja creată pentru a recomanda decizii pe plan local, în funcție de situațiile particulare din fiecare localitate. 

• Programele școlare trebuie simplificate, păstrând doar competențele obligatorii ale elevilor la final de an școlar. Mai puțin și mai bine ar trebui să fie direcția în care să gândim pe viitor profilul absolventului, cu accent pe transfer în viața reală. Acum este cea mai bună oportunitate de constituire a unui grup de lucru la nivel de minister, care să se inspire din curriculele internaționale precum bacalaureat internațional și să contureze acele competențe sub formă de descriptori ușor de înțeles și măsurat, care descriu profilul absolventului la final de fiecare ciclu, pentru fiecare disciplină.

• Regulile legate de comportamentul școlar trebuie să fie clare și coerente, iar aici managementul școlii are o misiune esențială: absențele trebuie marcate ca atare, iar cazurile repetate nejustificate nu trebuie trecute cu vederea, dintr-un exces de îngăduință oarbă. Notele trebuie acordate pe merit și în funcție de criterii clare, cu accent pe înțelegere, nu pe sarcini banale, de dragul de a trece note în catalog, altminteri evaluarea nu reflectă nicio competență reală și o generație de elevi absolvă anul cu falsa imagine a reușitei.

• Profesorii solicită o platformă națională cu instrumente digitale, resurse și cursuri de formare pentru cadrele didactice, care să se pregătească pentru școala online, dar și o bibliotecă de itemi pentru crearea instrumentelor de evaluare. Dacă orele petrecute în lucru sincron se reduc la jumătate, este obligatoriu ca profesorii să știe să aplice clasa inversată, metoda bazată pe proiect, investigația și alte forme de învățare care să aibă în centru înțelegerea, nu reproducerea unor formule sau informații din manuale. 

• Digitalizarea trebuie să fie o prioritate: fiecare școală trebuie să aibă un catalog online și să își organizeze activitatea în spații online, securizate, care să faciliteze comunicarea și coordonarea tuturor actorilor implicați - conducere, profesori, părinți, elevi. 

• La nivel de achiziții, telefoanele și tabletele sunt mai degrabă utile pentru contexte de urgență. Însă fără laptopuri performante pentru cadre didactice, procesul e compromis. Profesorii solicită alocarea de fonduri și pentru echipamentele necesare și cursurile de pregătire pe care cei mai mulți profesori și le achită singuri. 

• O altă soluție pentru a asigura prezența fizică a elevilor în condiții de distanțare este utilizarea spațiilor nefolosite din comunități pentru organizarea orelor de curs, precum case de cultură sau biblioteci, oriunde este posibil.

Multe dintre soluții necesită un plan pe termen lung, buget suplimentar și gândirea în afara stării de urgență, cu implicarea decidenților locali, nu doar directive de la centru. Dar un lucru care nu costă bani și ar putea fi dramatic îmbunătățit este comunicarea deschisă, empatică și transparentă, începând cu liderii din educație care, prin puterea responsabilității, trebuie să dea tonul. Educația rămâne o urgență, tocmai de aceea trebuie să iasă din starea de urgență.

Foto: arhivă personală, Cerassela Popa

Profesorii care au colaborat prin răspunsurile la chestionar: Adriana Silvica Lefter, Cerassela Anghel, Cornelia Melcu, Costinela Cigăran, Cristina Mihai, Elena-Aurica Balint, Iulia Șolcă, Liliana Chivulescu, Laura Borbe, Mirela Spiță, Ofelia Nicoleta Boerescu, Raluca Voina, Simona Gavrilă.