Emoțiile noastre influențează comunitățile din care facem parte

Caravana Aspire Teachers la Școala Gimnazială Nr. 2 Picior de Munte

Caravanele Aspire Teachers încep cu o călătorie și presupun, ca orice caravană, un schimb. În cazul nostru, schimbul este de daruri și, în calitate de pelerini, ne e tare greu să estimam cât dăm și cât primim. Dar întotdeauna călătoria este cea mai importantă, așa cum este în orice poveste cu și despre învățare.

Vineri, 20 aprilie 2018, ne-am oprit la Școala Gimnazială Nr. 2 Picior de Munte, în Dâmbovița. Am găsit aici o comună tihnită, curată și însorită. Ne-au primit cu brațele deschise Liliana Daniela Chivulescu, profesor învățământ primar, psiholog și formator, și copiii ei. Alături, pentru susținere, au fost în jur de 20 de profesori și Iuliana Tudor, profesor învățământ primar și partener de nădejde al Lilianei.

Eram acolo pentru a vorbi despre învățare, dar și despre ce înseamnă să fii lider, cu ajutorul unui life & business coach - Teodora Gabriela Călin. Am ajuns să învățam noi, mai întâi, fiindcă cei mici ne-au vorbit despre emoții, în culorile lor. Pe mâinile lor, colorate frumos cu acuarele, erau pictate aceste emoții, expuse și împărtășite între ei. Iar mâinile copiiilor se uneau, în joc și comunicare, și emoțiile se estompau ori se măreau, după caz.

Alături de ei am reînvățat și noi că o strângere de mână nu înseamnă doar un salut, ci și un schimb. Ne împărtășim emoțiile în atingeri și priviri și influențăm comunitățile din care facem parte: cu gânduri, cu idei și cu afecte. Primim și dăm, așa că rămâne important să ne dezvoltăm frumos, indiferent cât de mari suntem.

Asta am învățat noi, cei mari, la o lecție de Dezvoltare personala de la clasa a II-a, lecție cu accent pe abordarea integrată a învățării, care a inclus și elemente din Arte vizuale și abilitați practice, dar și din Muzică și mișcare. Lecțiile cu abordare integrată își propun să arate că viață nu se împarte niciodată prea strict în capitole bine delimitate, ca programa școlară, ci îmbină elemente de ici și de colo, într-o poveste complicată, dar plină de frumusețe.

Lecția de Dezvoltare personală la care am asistat ne-a arătat cum să ne gestionam emoțiile pentru a ajunge la starea de bine. Am văzut și noi cum traduc copiii diferite comportamente și atitudini în explicații, cum îi ajută abordarea experiențiala să descopere și să definească emoțiile. Căci așa a început lecția, cu definirea emoțiilor și împărțirea lor în doua categorii: emoții pozitive și emoții negative. Împreună, am înțeles că primele ne provoacă o stare de bine, iar cele din urmă - o stare mai puțin plăcută. Prin vocile copiilor am înțeles un fapt greu de acceptat chiar și de adulți: că emoțiile care ne produc stări neplăcute sunt și ele utile. Că ne ajută să fim în alertă, să ne mobilizăm sau să evităm situații periculoase.

Am aflat și cum exprimăm emoții: prin gesturi, mimică, cuvinte și tonul vocii, dar și prin alte metode, precum pictura, lectura sau muzica. Am ales împreună culori pentru bucurii și culori diferite pentru supărări și ne-am pus amprentele pe coli împărțite pe categorii. Amprente calde, în nuanțe de roșu, galben și portocaliu, au colorat foile alese pentru emoții pozitive. Amprente reci, în nuanțe de verde și albastru, dar și întunecate, negre, au colorat foile alese pentru a exprima emoțiile negative. La clasele mai mari, copiii învață și alte lucruri despre culori, pornind de la exemplul negrului. Aceasta culoare e asociată adesea cu doliul, dar rămâne favorita și pentru a exprima eleganța, semn că în viață lucrurile nu sunt albe sau negre nici măcar atunci când vine vorba de alb și negru.

Uneori, copiii sunt învățați de acasă să nu-și exprime emoțiile în public. „Ai grijă ce spui la scoală, să nu spui prostii", le spun părinții. Dar este extrem de important ca cei mici să știe că au voie să greșească, că relevant este să învățam din greșeli, pe tot parcursul vieții. După ani de reprimare a emoțiilor, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, este important să reînvățăm de mici să trăim liber și să ne dezvoltăm frumos, împreună.

De aceea profesorii cu dăruire pentru profesie aleg să-i încurajeze pe cei mici să se exprime, integrând în cadrul lecțiilor de Dezvoltare personală aspecte din Arte vizuale și abilitățile practice, din Muzică și mișcare sau din alte materii. Și lecția noastră a continuat atât cu muzica, cât și cu mișcare.

Copiii s-au așezat și au început să-și cânte emoțiile: „Azi Grivei e mânios", „Dacă vesel se trăiește", „Dacă râzi". Apoi s-au așezat în cerc și au jucat împreună un joc cunoscut: „Nu te supăra, că nu e bine". Jocul presupune ca fiecare copil să atingă cu palma lui dreaptă palma stangă a partenerului de joc din dreapta sa, în timp ce toți, în cor, recită: „Nu te supăra, că nu e bine // Nici pentru cei din jur, nici pentru tine // Numără în gând până la zece // Și poate, până atunci, supărarea trece..." În sine, jocul oferă o lecție utilă de răbdare, dar, în acest caz, palmele copiilor erau colorate deja și una exprima emoții pozitive, iar cealaltă - emoții negative. Fiindcă jocul presupunea ca fiecare stânga deja colorată să atingă palma dreaptă colorată a partenerului de joc, copiii învățau, privind, cum se transmit sentimentele și ideile.

Culorile și emoțiile se amestecau și ei aflau că, în fiecare comunitate, ideile și emoțiile se transmit mai departe. Învățau că partenerii și colegii noștri se dovedesc a fi sprijin, la nevoie, pentru fiecare dintre noi. Fiindcă toți întindem mâna, căutând sau oferind sprijin...

Lecția s-a terminat cu urări și cadouri pentru invitați. Am primit pietricele frumos colorate de copii, cu emoții și culori pozitive, dar și urări frumoase, cum doar ei pot face. Povestea pietricelelor este lungă și ar merita povestită măcar pe scurt: fiindcă au colorat pietricelele pentru lecția de „Pictură pe alte materiale", iar rezultatul a fost spectaculos, cei mici s-au apucat să le vândă ca mărțișoare. Păstraseră câteva drept model al primei lor afaceri de succes și acestea ne-au fost dăruite cu mare generozitate.

Ne-am bucurat alături de ei și, tot admirând pietricelele, am auzit vocea Lilianei, îndrumătoare: „Mergeți să vă spălați pe mâini". Noi am rămas să discutam posibilitatea integrării anumitor aspecte din Engleză într-o viitoare lecție asemănătoare de Dezvoltare personală. Discuția ne-a ținut prinși, așa că n-am observat plecarea copiilor, nici zâmbetul de pe chipul Lilianei nu l-am înțeles prea bine. Mai tărziu, ne-a spus de ce era atât de mândră: copiii au plecat acasă fără să se spele, discutând despre culori și emoții.