Cum recâștigăm elevii la orele de matematică? Interviu cu profesoara Ana-Maria Șendroiu

Foto: Ana-Maria Șendroiu (arhivă personală)

Ana-Maria Șendroiu are 30 de ani de experiență și predă la Liceul Pedagogic Andrei Mureșanu din Brașov, unde îndrumă și viitoarele generații de profesori și educatori. Participă la programul de formare profesională DataMathLab și am rugat-o să ne împărtășească din provocările și transformările experienței sale de predare a matematicii.

„Am simțit că trebuie să fac ceva pentru mine, pentru a-mi îmbunătăți modul de lucru.”

Într-un interviu sincer, Ana-Maria exprimă frustrările și îndoielile pe care le-a avut în ultimii ani în ceea ce privește eficacitatea metodelor sale de predare: „M-am gândit chiar să îmi schimb profesia", mărturisește ea, „dar după atâția ani în învățământ, nu știu dacă aș putea face altceva." Observând schimbările în atitudinea și comportamentul elevilor săi, Ana-Maria a simțit nevoia să caute modalități noi de a-i implica și de a-i motiva să învețe matematica.

Relația cu matematica a fost întotdeauna una strânsă pentru profesoara Ana-Maria Șendroiu. Încă din gimnaziu, interesul ei pentru această disciplină a fost evident, chiar și în fața altor opțiuni. Am întrebat-o cum a ajuns să devină profesoară de matematică și ne-a mărturisit că a fost o alegere naturală, motivată de ușurința cu care aborda această materie. „Nu trebuia să învăț nici măcar formule pentru că totul avea o logică pentru mine”.

Ceea ce a inspirat-o în mod special a fost profesoara de gimnaziu, care a reușit să îi insufle pasiunea pentru matematică prin abordarea sa inovatoare și provocatoare. „Nu ne dădea formulele de la început, ne cerea părerea. Ne-a învățat să ne gândim mult timp la un lucru pentru a găsi soluții", își amintește Ana-Maria. Profesoara dădea o notă practică conceptelor abstracte, făcând legătura între matematică și problemele din viața reală.

„Îmi amintesc lecția despre cerc. Ne spunea că sunt mai mulți fotbaliști așezați pe un cerc și fiecare trebuie să tragă un șut la poartă. Care are cele mai mari șanse? Ne-a provocat prin această temă de gândire". Astfel de abordări interactive și provocările practice au făcut matematica mai accesibilă și mai atrăgătoare pentru elevi, chiar și pentru cei care nu veneau cu plăcere la școală.

Foto: În timpul trainingului din Brașov cu participanții DataMathLab (Aspire Teachers)

Ana-Maria a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea din București unde s-a bucurat de profesori foarte buni, precum Solomon Marcus. În schimb, a făcut foarte puțină practică pedagogică, ceea ce nu a ajutat-o în formarea ca profesor pentru învățământ preuniversitar.

Participarea la programul de formare DataMathLab a fost un moment de răscruce. Ana-Maria căuta să învețe metode noi și să descopere moduri de a face matematica mai accesibilă și mai interesantă pentru elevii săi. O provocare specială a venit din partea elevilor de gimnaziu: „Am impresia că nu mai ajung la ei, nu mai au absolut deloc răbdare, nu stau să se gândească la o problemă, citesc enunțuri și spun, am înțeles și gata. Cei silitori încearcă să învețe tiparul după care se rezolvă o problemă, ceilalți nu sunt deloc interesați. Am simțit că trebuie să fac ceva pentru mine, pentru a-mi îmbunătăți modul de lucru. Pe ei nu-i pot schimba. Deci, la mine trebuie să schimb ceva. E ca și cum aș face un fel de reconversie, o schimbare mare la mine trebuie să apară.”

Ana-Maria este la jumătatea programului de formare. După patru luni de cursuri și interacțiuni cu trainerii și colegii, am fost curioși să aflăm dacă o ajută și mai ales, cum, lucrurile învățate la DataMathLab. Am aflat astfel despre patru lucruri pe care le-a schimbat și care au dat rezultate mai bune.

1. Așezarea problemelor de matematică în context autentic

În pregătirea lecției de diplomă, Ana-Maria a ghidat elevele din clasa a XII-a să folosească o altă strategie de predare, una care să aducă matematica într-un context mai real și să implice mai mult elevii în procesul de învățare. Așadar, la lecția demonstrativă, elevele ei au folosit o problemă legată de organizarea unei excursii la munte. Elevii au fost solicitați să calculeze costurile de transport, închirierii de sănii, cumpărat de mâncare și să determine câți bani sunt necesari pentru această activitate. Ana-Maria și învățătoarea elevilor au observat imediat că activitatea a avut foarte mare succes: „Dacă le-ar fi pus niște înmulțiri pe tablă, cred că erau plictisiți. Dar așa îi puneau în tot felul de situații: da, să închiriem sănii, dar avem suficienți bani? câte sănii putem închiria cu atâția bani? Copiii au fost foarte atrași, mi-a plăcut foarte mult”. Abordarea tradițională, bazată pe exerciții și probleme abstracte, nu mai atrage atenția și interesul elevilor în modul dorit, dar astfel de situații probleme schimbă mult gradul de implicare a elevilor la ore.

Foto: Ana-Maria Șendroiu (a doua din dreapta) alături de o elevă și colegele din practica pedagogică (arhivă personală)

De la orele ei, Ana-Maria ne dă exemple din lecțiile de geometrie vectorială. A observat că multe generații veneau în liceu cu înțelegeri greșite și atunci a început lecția punând accent pe importanța și definirea vectorului pentru că ei tot nu înțelegeau, echivalau vectorii cu numerele. „Așa, cu tot felul de comparații, din fizică și din viața cotidiană, precum expresia „nu știu cine este un vector”, deci o persoană importantă pentru un partid, copiii sunt foarte atenți și ajung să înțeleagă ce înseamnă direcție, sens. Dintr-o dată îi văd într-adevăr atenți. Se uită la mine. Deci nu, nu mai sunt atât de plictisiți. Așa reușesc să le captez atenția.”

2. Elevii lucrează mai mult în echipă

Știm cu toții cât de importantă este munca în echipă dar cât de mult reușim să creăm contexte în care elevii să colaboreze între ei cu adevărat? Ana-Maria mărturisește că a mai încercat, dar nu a reușit până acum să-i pună pe elevi să lucreze în echipă.

Cursul DataMathLab i-a dat însă ocazia să vadă concret cum se face organizarea activităților astfel încât elevii să lucreze în echipe: „De la prima întâlnire de la Brașov asta am învățat. A fost acel exercițiu cu numere de la unu la o sută. Trebuia să le grupăm și am simțit pe pielea mea ce înseamnă și cât de importantă este echipa, aceea munca în echipă. Da, realmente simțeam că ajută și ne putem ajuta între noi și așa mai departe. Și atunci am început să aplic asta la o clasă de a IX-a pentru că m-am gândit că poate reușesc să-i formeze așa, fiind la început”.

Schimbarea este majoră: „Înainte le predam formulele și ei trebuiau să le aplice sau le dădeam o problemă. Bineînțeles, nu știau să facă și atunci o rezolvam eu la tablă și ei copiau în caiete. Ei, acuma? Nu mai seamănă deloc. Am descoperit că își doresc să câștige, ca echipă. Le place foarte mult să ajungă la rezultat și atunci se ajută. Unul are un caiet mai bun, are notițe mai bune pentru că nu toți scriu tot ce fac la tablă și atunci unul vine cu caietul și își găsesc acolo formulele sau rezolvarea. Altul vine cu ce a învățat. Deci fiecare are o contribuție și se apropie foarte mult unul de altul și se ajung să se prețuiască. Sunt altfel, nu mai sunt obosiți, plictisiți. Nu mai văd blazare pe fața lor”.

3. Folosirea timpului la ore: elevii vorbesc mai mult

O altă schimbare esențială a fost redistribuirea timpului în clasă. Ana-Maria a trecut de la o abordare predominant tradițională, în care ea vorbea în mare parte, la o metodă mai interactivă, în care elevii lucrează activ, discută între ei, prezintă.

„Înainte, clar că eu vorbeam toată ora. Și dacă aș fi chemat un elev la tablă destul de greu rezolva singur, deci tot eu interveneam. Acum s-a schimbat mult, acum cred că 50% din timp sau poate chiar mai puțin vorbesc eu. Atunci când ei lucrează, mă plimb printre ei, îi urmăresc, îi mai ajut să se corecteze.”

Am întrebat-o cum gestionează provocarea încărcării programei, ce face mai puțin acum ca să dea mai mult timp de lucru elevilor. Ne spune: „10 minute în care nu mai vorbesc eu, poate că pierdem o problemă, nu rezolvăm patru probleme în timpul orei, ci trei probleme, dar ei sunt mult mai câștigați. Îi las să își bată capul, să deseneze, să caute formulele în caiete iar după ce încep să se lumineze și își termine problema, vin și-și prezintă soluția la tablă. Și clar au reținut cum să aplice formulele”.

4. Redistribuirea atenției: focus pe transfer

Schimbarea strategiei de implicare a elevilor în activități poate avea un impact semnificativ în ceea ce privește implicarea și progresul lor în învățare. Ana-Maria a făcut și aici o schimbare: „înainte, chemam la tablă un elev mai bun, care știam că poate să ducă rezolvarea unei probleme. Am schimbat și aici: nu-i mai chem neapărat pe cei buni. Îi chem pe cei care performează mai slab. Așa am reușit să câștig o elevă din clasa a IX-a care nu era absolut deloc atentă, dar altfel, o fată foarte isteață și s-a descurcat și în sfârșit a prins încredere. După aceea am văzut că a început să fie atentă la orele mele, deci am câștigat un elev.” Fiecare elev are potențialul de a reuși, iar abordarea Anei-Maria arată că angajamentul și sprijinul adecvat pot face diferența în evoluția lui școlară.

Foto: elevii la finalul orei de matematică (arhivă personală)

Profesoara Șendroiu încheie recapitularea noilor ei experiențe de predare-învățare cu o concluzie și cu un nou exemplu de a încerca și altceva: „Pentru mine, o lecție este reușită atunci când elevii nu doar înțeleg subiectul, ci și reușesc să aplice cunoștințele în diverse contexte și să le transfere în alte domenii. Deci încercările acestea m-au ajutat să ajung la niște lecții pe care le consider bune” .

„Am mai participat la un concurs de matematică, dar tot așa, încurajată de experința din DataMathLab, anume „Matematici fără frontiere” în limba franceză. Subiectele n-au nicio legătură cu ceea ce fac eu la clasă, de aceea până acum aș fi considerat că este o pierdere de timp să particip la concursul acela dacă nu apăreau vectori sau ceea ce predam eu. Concursul durează o oră și jumătate. Eu mi-am pregătit clasa de când am avut noi prima sesiune de curs și am înțeles cum pot să îi ajut să lucreze în echipă, am anticipat și ei au învățat să lucreze în echipă. Erau de rezolvat 10 probleme, am format echipele și fiecare echipă a rezolvat două probleme. Și chiar mi-a plăcut foarte, foarte mult. Două probleme erau dificile, inedite, nu aveau legătură cu ceea ce am predat eu și i-am văzut într-adevăr preocupați. Elevii au fost și ei încântați, au zis că în sfârșit au fost împreună, altul a zis că nu s-a mai simțit așa de prost cum se simțea de obicei. Chiar cred că au învățat ceva.”

Prin aceste schimbări, Ana-Maria a reușit să capteze atenția și interesul elevilor săi și să îi inspire să înțeleagă și să aplice conceptele matematice în diferite contexte. „Elevii mei nu mai sunt plictisiți sau obosiți", spune ea acum. „Acum, își prezintă cu încredere soluțiile și lucrează împreună pentru a înțelege și a rezolva problemele”.

Cu fiecare lecție, ea își propune să facă matematica mai accesibilă și mai plăcută pentru elevii săi, axându-se pe interactivitate și încurajând gândirea creativă și practică. În acest proces, a învățat să aibă mai multă încredere în potențialul lor și să își testeze mai des convingerile despre ce pot face elevii și ce merită să încerce, în afara căilor bătătorite.

Interviu de Anca Gaidoș
Februarie 2024