Harta competențelor: un instrument-pilot pentru învățători. Partea I: MATEMATICA
Dacă luăm în serios principiul echității în educație, pentru a micșora prăpastia dintre copiii cu acces diferit la educație, avem nevoie cel puțin de un reper care să arate măsura în care fiecare elev a dobândit la final de an competențele din programele școlare în vigoare.
Instrumentul-pilot construit pe baza programelor școlare propune un astfel de reper. El include continuitatea competențelor specifice pe parcursul celor 5 ani de învățământ primar și operaționalizarea lor prin descriptori de performanță care să poată orienta chiar și un învățător debutant.
Propunerea a fost dezvoltată de către un grup de lucru în martie-iunie 2021, sub umbrela Aspire Teachers, la inițiativa Nataliei Ginghină, profesoară Teach for Romania și fondatoare EduBuzz, cu invitația către toți învățătorii de a-l testa și folosi în cadrul evaluărilor sumative de la finalul acestui an școlar.
Feedbackul oferit până la 1 iulie 2021 va fi folosit pentru a îmbunătăți propunerea inițială și a o transforma într-o adevărată hartă a competențelor pentru învățământul primar, ușor de înțeles și de utilizat de către orice părinte, voluntar în educație și copil pe care îl dorim autonom în învățare.
Materialul „Harta competențelor MATEMATICĂ învățământ primar: un instrument-pilot pentru învățători” este construit pe baza programelor școlare în vigoare și publicat sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional (CC BY-NC-ND 4.0). Poate fi folosit pentru uz individual, în scop non-comercial, fără a fi modificat. Încurajăm împărtășirea în condiții identice, cu menționarea sursei.
De ce avem nevoie de standarde?
Andrei e elev în clasa a IV-a într-un sat de la poalele unor munți. Merge la școală când nu-și ajută părinții la cules de ciuperci sau spart de lemne. Andrei nu știe ce zi e și nu recunoaște orele de pe ceas. Săptămâna pentru el e un lung șir de evenimente care se succed în funcție de vremea de afară.
Ioana este în clasa a IV-a la o școală centrală dintr-un mare oraș. Dacă lipsește de la școală din motive medicale, aduce scutire și recuperează materia pierdută. Zilnic scrie într-un jurnal de învățare ce a făcut peste zi și are un program regulat - dimineața o duce tata la școală, la prânz se odihnește, face temele, iar seara merge la tenis sau citește povești.
În România există mulți Andrei și Ioane. Distanța fizică dintre ei poate fi de numai 10 km, dar distanța între rezultatele învățării pare imposibil de cuantificat.
Și totuși, dacă luăm în serios principiul echității în educație, pentru a micșora prăpastia dintre acești copii, avem nevoie cel puțin de un reper care să arate măsura în care fiecare elev a atins competențele la final de an.
Toți specialiștii educaționali recunosc această nevoie. Documentul Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea Curriculumului național din 2020 elaborat în cadrul proiectului CRED („Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru Toți”) recomandă negru pe alb:
„Pentru îmbunătățirea evaluărilor la clasă, interne, sunt necesare o serie de condiții:
formularea standardelor curriculare de învățare care să orienteze profesorii în determinarea pragurilor de achiziții pe care le urmăresc la elevi; cum programa formulează competențele dezirabile pentru nivelul funcțional (mediu), este nevoie de stabilirea unui număr de praguri (niveluri de realizare) ale acestor competențe; acestea se asociază, prin demersuri specializate, cu scale de notare, sisteme de punctaje sau alte modalități de convertire din exprimări calitative în formă cantitativă (numerică, alfabetică, prin calificative); este necesară o colaborare între experții în curriculum și experții în evaluare; necesită un proces dedicat în acest scop, timp și resurse asociate; informarea sistemului educațional și susținerea utilizării acestor standarde de către cadrele didactice (inclusiv prin programe de formare continuă)”. (p. 36)
Aceste standarde, într-un format care să orienteze chiar și un învățător debutant, încă nu există, iar timpul trece.
Așa că am format un grup de lucru în cadrul Aspire Teachers, la inițiativa Nataliei Ginghină, profesoară Teach for Romania și fondatoare EduBuzz - autobuzul transformat în hub educațional pentru comuna Augustin, jud. Brașov. I s-au alăturat Raluca Voina, Daniela Buna, Ștefania Cobzaru, Constantin Lomaca și Măriuca Morariu.
Din martie încoace, câteva ore săptămânal, echipa a pus cap la cap un puzzle din piesele programei școlare, iar acum vine în sprijinul tuturor învățătorilor înainte de evaluarea finală, cu o propunere de instrument care definește pentru MATEMATICĂ:
descriptorii de performanță pentru fiecare competență specifică prevăzută de programele școlare, pe praguri (format/în curs de formare la clasa pregătitoare, suficient/bine/foarte bine la clasele I-IV),
continuitatea competențelor specifice de la o clasă la alta și de la un prag la altul.
Obiectivul mai mare al acestui demers este să dezvoltăm, pe baza acestui instrument validat de practicieni, o hartă prietenoasă a competențelor pentru învățământul primar, ușor de înțeles și de utilizat de către orice părinte, voluntar în educație și copil pe care îl dorim autonom în învățare.
Acest instrument este o schiță creată de o echipă restrânsă de practicieni debutanți sau cu experiență și consultanți educaționali. El își propune să ofere un reper clar oricărui profesor pentru învățământul primar din România pentru a putea evalua nivelul fiecărei competențe specifice la matematică pentru fiecare copil.
Ca orice schiță, instrumentul necesită îmbunătățiri. Vă invităm să descărcați materialul și să ne oferiți feedback folosind chestionarul alăturat (deschis până la 1 iulie 2021).
Context: de la ce știi la ce știi să faci
După o bună perioadă în care curriculum național se axa pe conținuturi care trebuiau cunoscute, schimbările radicale din ultimul deceniu au impus un nou model, care să pună în prim plan ce știu să facă elevii cu ceea ce știu. Așa că, în prezent, România, ca și alte țări, și-a asumat un model de proiectare centrat pe competențe. Programele școlare actuale au fost create în 2013-2014 pentru învățământul primar și în 2017 pentru gimnaziu. Doi ani mai târziu, a început și proiectul național CRED („Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru Toți”) care și-a propus să pună 55.000 de profesori din învățământul primar și gimnazial la curent cu abordarea metodologică centrată pe competențele cheie.
Între timp, alte țări vor începe alte valuri de schimbări, în ton cu noul cadru de învățare OECD 2030. Așa că schimbarea e inevitabilă, iar pasul înainte a fost făcut. Învățarea pe bază de competențe prioritizează demonstrarea rezultatelor învățării. Cum știi, altminteri, că s-a produs învățarea, dacă nu definești clar performanța - ce ar trebui să facă elevul pentru a demonstra transferul în viața reală?
De exemplu, dacă vrem ca el să rezolve probleme în situații familiare, folosind operațiile aritmetice în concentrul 0-10.000, un indicator că a atins nivelul maxim al acestei competențe ar putea fi ca el să poată transpune în limbaj matematic situații problematice din viața reală în care sunt incluse operaţiile aritmetice studiate, în acest concentru (competența 5 din programa școlară la matematică, clasele III-IV).
Cum măsori o competență?
În lucrarea sa, Basic Principles of Curriculum and Instruction (1949, reeditată și revizuită cel mai recent în 2013), celebrul educator american Ralph Tyler elabora ce s-a numit: “Tyler Rationale”, o încadrare conceptuală a învățării, care include patru coordonate:
Ce scopuri educaționale ar trebui să urmărească școala? (Definirea obiectivelor adecvate de învățare)
Cum pot fi selectate experiențele de învățare care ar putea fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experiențelor utile de învățare)
Cum pot fi organizate experiențele de învățare pentru o instruire eficientă? (Organizarea experiențelor pentru a maximiza efectul acestora)
Cum poate fi evaluată eficiența experiențelor de învățare? (Evaluarea procesului și revizuirea domeniilor care nu au fost eficiente)
Lucrarea a devenit un reper pentru orice specialist în design de curriculum. În anii ‘90, Inspirandu-se de la Tyler, Grant Wiggins şi Jay McTighe au creat modelul de planificare inversă “Understanding by Design” (Design pentru Înțelegere) ca pe un cadru de planificare curriculară cu finalul în minte, despre care am scris în acest material în trei părți:
Partea 1: Planificarea tradițională versus planificarea inversă: De ce?
Partea 2: Cei trei pași ai UbD cu exemple: Rezultate dorite, Evaluare, Activități
Partea 3: Ce am învățat din experiment și resurse gata de folosit
Practic, UbD oferă un model de integrare a programei, pedagogiei şi evaluărilor la fiecare materie, un instrument de planificare a unităţilor de învăţare cu planurile de lecții aferente, ce se face cu finalul în minte și o modalitate de a uşura transferul învăţării şi de a consolida înţelegerea conceptelor. Cadrul sugerează că atunci când planificăm cu finalul în minte (în cazul nostru, cu competențele ca rezultate ale învățării), trebuie să răspundem, în această ordine, la trei întrebări fundamentale:
Ce va trebui să știe și să poată face elevul la sfârșitul unității de învățare?
De unde știu eu că a dobândit competențele și conținuturile/ cum demonstrează dobândirea lor?
Ce activități de învățare creez pentru a-i da posibilitatea să dobândească aceste competențe prin conținuturile respective?
Astfel, evaluarea nu apare la final, ci trebuie să fie reperul care „traduce” îndeplinirea competenței. De aceea e important să pregătim evaluările încă de la început. Este de preferat ca un profesor să creeze 3-4 evaluări sumative pe semestru la disciplina sa. Ele pot lua forma unor lucrări practice, a unui proiect, a unui portofoliu de itemi, de prezentare orală pe o temă dată, în funcție de descriptorii și competențele vizate. O evaluare autentică ar trebui să țină seama de standardele de performanță sau de criteriile pe nivele de performanță pentru dobândirea competențelor vizate.
Raportul “România 2017 – Studii OCDE privind evaluarea şi examinarea în domeniul educaţiei” arată de ce ar trebui schimbată întreagă paradigmă a evaluării. Așa cum arată și experiența altor sisteme de învățământ, doar dacă sistemul de evaluare va reflecta noul curriculum centrat pe competențe, practica pedagogică și experiența la clasă se pot schimba.
Iar prin evaluări, nu doar profesorii pot să ghideze predarea-învăţarea, dar și elevii vor putea ajunge să observe propriul progres, înainte ca ei să preia mai mult controlul asupra propriului studiu.
Documentul Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea Curriculumului național elaborat în cadrul proiectului CRED invocă aceleași concluzii: competenţele cheie pe care România și le-a asumat, sub umbrela cărora a construit competenţele specifice, pot fi atinse dacă sunt înţelese şi modurile în care pot fi ele evaluate.
Acest demers este o modestă contribuție care poate aduce mai multă claritate standardelor de evaluare. Pentru ca prăpastia dintre copii să se micșoreze, iar echitatea în educație să nu fie doar un principiu teoretic pe hârtie.
Materialul „Harta competențelor MATEMATICĂ învățământ primar: un instrument-pilot pentru învățători”, varianta 1.0 din 6 iunie 2021 este construit pe baza programelor școlare în vigoare. Dezvoltat de Natalia Ginghină (inițiator material, fondator EduBuzz), Raluca Voina, Daniela Buna, Ștefania Cobzaru, Constantin Lomaca, Măriuca Morariu, sub umbrela Aspire Teachers.
Autori: Măriuca Morariu, Constantin Lomaca, Natalia Ginghina, Raluca Voina, Daniela Buna
Referințe:
Eugen Palade et all, Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea Curriculumului național, CRED, 2020,
H. Kitchen et all, Studii OCDE privind evalaurea și examinarea în domeniul educației. România, OECD, 2017.
G. Wiggins, J. McTighe (2005). Understanding by Design. Expanded 2nd Edition, ASCD.