Cum au adaptat opționalele „Aspire Talks” și „Călătorie în lumea emoțiilor” trei profesoare în online

Opționalele „Aspire Talks” și „Călătorie în lumea emoțiilor” au fost create în 2019 împreună cu profesori cu experiență din comunitatea Aspire Teachers și specialiști în psihopedagogie și design de curriculum din România și SUA. Concentrate pe competențe precum reglarea emoțională și gestionarea conflictelor, vorbire în public și colaborare, opționalele au fost adoptate de peste 200 de profesori în anul acesta școlar. 

Am vorbit cu Laura Secoșan, profesor consilier și cu învățătoarele Mona Hazu și Flori Grozavu care au implementat și adaptat lecțiile în  clasa de la distanță și au observat mai multe schimbări în atitudinea și comportamentul elevilor.  

Laura Secoșan creează punți între școală și lumea digitală a copiilor 

Laura Secoșan este profesoară consilier la Școala Gimnazială „Anișoara Odeanu” din Lugoj din 2007. Aplică ambele opționale, la o clasă de a III-a și a VI-a, în urma parteneriatului încheiat cu învățătoarea, respectiv dirigintele elevilor. 

Spune că opționalul „Călătorie în lumea emoțiilor” s-a desfășurat mai dificil în online fiindcă elevii nu au fost familiarizați cu conceptele emoțiilor. În schimb, la școală au discutat mai mult despre situații concrete din viața lor, iar la exercițiul cu avatarul au aflat lucruri noi despre ei, că unii sunt pasionați de dans, de muzică sau de limba engleză. 

Foto: Avatar, Laura Secoșan

În online, Laura folosește mult clipurile recomandate în auxiliar, uneori mai adaugă și clipuri realizate de Pixar, iar seria Pip a fost printre preferatele copiilor. Cu ajutorul acestora construiește cadrul în care elevii să vorbească despre emoțiile lor și ale personajelor. „Oare de ce se comportă așa?” e întrebarea la care elevii sunt provocați să răspundă. „Răspunsurile sunt în funcție de ce trăiseră și ei, dacă au mai trecut prin comportamente asemănătoare, iar gândurile erau ale lor, nu ale personajelor. Era interesant să văd cum se identifică cu personajele.” 

Laura le spune să-și creeze un loc confortabil, unde au voie să-și aducă animalul de companie și deseori au fost momentele în care s-au alăturat inclusiv părinții. „Le-am permis să stea cu animalul la oră, orice îi făcea să se simtă bine sau confortabil pentru mine conta, ca să se simtă în siguranță. Nu contează poziția în care stau, ci implicarea și interesul. Asta a făcut să fie mai implicați și mai apropiați.”

Pe de altă parte, a ales să facă opționalul „Aspire Talks” cu elevii clasei a VI-a fiindcă i se pare esențial ca aceștia să fie provocați să-și dezvolte competențele de colaborare, comunicare sau de vorbit în public. A observat că odată ce intră în gimnaziu, copiii devin mai timizi și nu mai spun cu aceeași ușurință ca în clasele primare ceea ce gândesc.

În implementarea opționalului încearcă să fie conectată la lumea copiilor și adaptează conținutul cu discuții ori subiecte familiare lor. La începutul anului, când încă erau la școală în sistem hibrid, Laura începea ora cu exercițiul Am / N-am ca să creeze o atmosferă de relaxare. Fiecare elev, în clasă sau acasă, avea scris pe o coală de hârtie Am și pe cealaltă N-am și răspundeau la întrebările adresate de Laura de tipul: am / n-am copiat, am / n-am plâns în online. 

„M-am inspirat de la vloggeri, pentru că acestea sunt modelele lor. Cred că asta a fost revelația în online; am făcut exercițiul la toate clasele și mi-au spus multe adevăruri despre ei prin joc. De exemplu, că stau pe telefon în orele online, sau își petrec nopțile sub plapumă cu telefonul în mână, în timp ce părinții cred că ei dorm. Odată împărtășite aceste gânduri, se creează legătura că toți fac aceleași lucruri și au sentimentul că nu sunt diferiți.”

Implementarea în online nu a fost o provocare, dimpotrivă. Laura îi cunoaște pe elevi încă din clasele primare și a observat că cei care erau timizi la școală au devenit activi și implicați în online. Se raportează la opțional ca la un proiect-intervenție, adică e în legătură constantă cu dirigintele și abordează conflictele, tensiunile ori bullying-ul pe care îl observă.

Spune că surpriza a fost să constate că elevii nu credeau că sunt importante emoțiile lor și împărtășirea gândurilor cu cei din jur. Încă de la începutul anului, după ce Laura le-a prezentat activitățile opționalului, ei au ales să înceapă cu prezentările proprii, pentru că aveau nevoie să simtă că sunt ascultați și văzuți. 

Au văzut împreună discursuri TED și, folosind tehnica discursului, Laura le-a dat voie să vorbească despre ce vor în prezentările lor. Apoi au învățat să-și ofere feedback începând cu ceva care le-a plăcut și concentrându-se pe ce poate fi îmbunătățit. „Au înțeles tehnica și am auzit întrebări de tipul: mi-ar fi plăcut să aud mai multe despre, să te uiți mai mult în cameră, să comunici mai mult cu noi. Toată lumea a avut ceva de învățat, fie că au prezentat sau au dat feedback.”

Foto: Laura Secoșan

Crearea unor discursuri de tip TED este și obiectivul pentru finalul anului. Copiii au emoții și cred că nu vor reuși să aibă o prezentarea în fața unui public. Dar provocarea Laurei va fi să le construiască încrederea necesară până atunci, să-i facă să-și exprime părerile și să aibă încredere în ce gândesc. De aceea investește în a crea o relație de încredere cu și între elevi; crede că aceasta este și menirea profesorului consilier. 

La o oră de discursuri de tipul TED în online, un elev a propus să discute despre subiectele sensibile pe care nu le vorbesc nici profesorii, și nici cu părinții și ajung să-și caute răspunsurile pe internet, ori la vloggeri, sau, mai nou, pe TikTok. Laura crede că în lipsa unor modele și discuții oneste, e inevitabil ca elevii să nu caute răspunsuri în alte părți. „Le-am transmis părinților că elevii au nevoie să primească răspunsuri și să fie ascultați dacă vrem să nu fie influențați de ce găsesc pe TikTok. Părinții nu știu multe despre lumea lor și cred că aici trebuie să intervenim, în a-i asculta. Mi se pare extraordinar că au încredere în mine și vor să-mi spună nevoile lor.”

Când vine vorba de impactul activităților din opțional, Laura spune că a reușit să-i facă să fie deschiși față de ea, să știe că este profesorul consilier și mai puțin omul care dă note. „Știu că sunt acolo să-i ajut să se dezvolte, să ajungă cea mai bună versiune a lor. Și cred că am reușit asta, să vadă un partener, sau o persoană-resursă în dezvoltarea lor.”

Dacă ar fi implementat la nivel național, Laura spune că s-ar schimba perspectiva asupra competențelor pe care ar trebui să le aibă un absolvent de clasa a VIII-a: să știe cine e pentru că a avut timp să se descopere, să aibă curaj să-și susțină părerile cu argumente și să facă ce-i place în viața de adult. Abia atunci școala își va îndeplini misiunea de a crea viitori cetățeni care să fie adaptați la realitatea din jur. „În experiența mea, au fost profi care și-au pus amprenta asupra mea. Asta îmi doresc să le rămână copiilor în urma orelor mele, niște flashback-uri, în care s-au simțit în siguranță la școală atunci când au vorbit despre ei înșiși: asocierea cu dezvoltarea încrederii în forțele proprii.”

Mona Hazu, despre cum învață elevii să transforme gândurile din spatele furiei în variantele lor sănătoase

Mona Hazu, învățătoare la Școala Gimnazială „Stroe S. Belloescu” din Bârlad, avea temeri că în școala online nu va reuși să facă activități cu sens alături de elevii săi din clasa I. Dar și-a lăsat creativitatea să exploreze forme de adaptare a conținutului și a avut surprize.

Foto: Semaforul emoțiilor, Mona Hazu

Și-a propus să îi familiarizeze pe elevi cu emoțiile proprii - să le identifice și să învețe să le gestioneze sănătos. A început anul școlar cu semaforul emoțiilor. Fiecare copil își punea cârligul în funcție de intensitatea emoțiilor trăite în situația pe care o discutau la clasă. Mona spune că era palpitant pentru ei să iasă în față și să descopere că sunt diferiți și trăiesc sentimente diferite în situații similare. 

În școala online, Mona a adaptat o parte dintre resursele din auxiliar în format electronic. Un exemplu este puzzle-ul cu scheletul. L-a fotografiat și introdus în aplicația Jigsawplanet, pentru a-l transforma în mai multe bucăți mai mici, iar apoi elevii au avut ca sarcină să îmbine piesele aleatoriu pentru a obține ceva nou, fără a urmări să recreeze scheletul. A vrut ca elevii să-și dea frâu liber imaginației. Așa cum s-a întâmplat și în cazul clipului despre băiețelul care bate cuie în scânduri, atunci când au vorbit despre furie și puterea gândurilor. L-au urmărit în bucăți mai mici, iar înainte de final Mona i-a îndemnat să anticipeze cum se va sfârși. „Copiii au fost mirați să vadă că băiețelul poate vedea lucrurile diferit și cred că le-a rămas în minte, fiindcă după oră mi l-au cerut să-l vadă și cu familia.”

După 10 ore de opțional, elevii Monei recunosc deja emoțiile, știu să le numească, să vorbească despre ele și să le exprime atunci când le simt. De-a lungul semestrului, focusul ei a fost de să-i învețe să transforme gândurile nesănătoase în gânduri mai sănătoase. 

„Le-am dat să decupeze niște fulgi de zăpadă la ora de arte vizuale. Un copil începuse să bodogănească acolo și să se enerveze că nu-i ieșeau în niciun fel. A început să arunce în jur hârtia și foarfeca. Avea și camera deschisă, și microfonul, și l-am auzit toți. Le-am spus că mintea noastră e magică și avem puterea de a schimba gândurile dacă începem să le vedem din alte unghiuri. Atunci am pornit discuția despre cum ne exprimăm nevoile ca să facem loc pentru soluții.”

Foto: Exprimarea emoțiilor, Mona Hazu

Obiectivul său este să vadă mai multă empatie și toleranță între elevi, să-i vadă că își exprimă gândurile și găsesc singuri soluții la conflictele care apar între ei, fără să fie nevoie de intervenția ei. Crede că activitățile opționalului au această putere, de aceea l-a și implementat la clasă. Mai ales că vede tot mai mult bullying în școală. „Călătorie în lumea emoțiilor” este o investiție în dezvoltarea lor din viitor și în felul în care va arăta societatea, spune Mona. “Un obiectiv important ar fi să-i văd mai toleranți și să găsească o metodă pașnică de rezolvare a conflictului.”

Pentru a ajunge acolo, crede că se impune replicarea la scară națională a tehnicilor de dezvoltare personală și emoțională și familiarizarea copiilor cu acestea încă de la grădiniță. În acest demers, crede că ar trebui implicați atât părinții, cât și comunitățile din care fac parte, ca să le fie sprijin pentru ce se învață la școală. Același lucru le-a spus și părinților când le-a prezentat opționalul. „Activitățile sunt frumoase, dar rezultatele nu se văd așa ușor la sfârșitul unui an școlar, e o muncă de ani de zile, cu un impact greu măsurabil.” 

Are 29 de ani de experiență în învățământ, iar concluzia ei este că generațiile se schimbă cu o viteză uriașă, dar școala nu ține pasul cu ei. Opționalul creat de Aspire Teachers vine să rezolve acest dezechilibru. 

Flori Grozavu, despre descoperirea emoțiilor la clasa pregătitoare

Flori Gorzavu este învățătoare la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din Călărași. A ales să urmeze opționalul „Călătorie în lumea emoțiilor” fiindcă a văzut oportunitatea de a-și cunoaște mai bine copiii din clasa pregătitoare. A plastifiat cartonașele despre emoții încă din primele zile de școală pentru ca elevii să le țină pe bancă la toate orele și să fie ajutor în comunicarea între ei.

Foto: Activități opțional, Flori Grozavu

Foto: Activități opțional, Flori Grozavu

Prima activitate făcută la școală a fost avatarul „Eu și cu mine” când elevii s-au descris fizic. Apoi i-a provocat să spună care sunt lucrurile care le plac la ei sau pe care le-ar schimba. „Puși în situația de a se analiza, chiar dacă sunt mici, la șase ani, unii au fost foarte sinceri și au zis exact cum sunt: gălăgios, nervoasă, o supăr pe mama, nu accept să împart pentru nu-mi place să ofer. Un moment de onestitate care i-a ajutat să se cunoască și să se familiarizeze unii cu alții.“

În online, Flori s-a concentrat pe descoperirea și înțelegerea emoțiilor cu ajutorul videourile recomandate în opțional, când elevii erau puși să analizeze emoțiile personajelor. Crea contexte de dezbatere și aprofundare a recunoașterii emoțiilor cu scopul de a-i determina să vorbească cu lejeritate despre propriile emoții atunci când va fi necesar. 

Și rezultatul s-a văzut la scurt timp: la o oră de matematică, un băiețel întrerupea des ora, spunând că îi este dor de școală, se întreba ce face banca lui sau spunea că ar vrea să fie în clasă cu colegii săi. Flori a simțit că trebuie să oprească ora și și să-l asculte pe băiețel. Au lăsat deoparte materialele de lucru și au continuat discuția despre sentimentele lui Sebi. A fost plăcut surprinsă să vadă maturitatea cu care colegii îi adresau întrebări de tipul: „De ce te simți așa, ce emoții trăiești? Sunt emoții pozitive sau negative?”, întrebări pe care le-a adresat și ea deseori la lecția despre identificarea emoțiilor.

Atunci a simțit că e momentul să creeze spațiu de exprimare pentru fiecare elev. I-a întrebat pe ce cartonaș de pe bancă ar folosi dacă ar fi la școală. Răspunsurile făceau referire la cel cu fața bucuroasă pentru că unii vedeau un lucru bun că își puteau face totuși lecțiile împreună și online, sau fața plângăcioasă pentru că nu sunt unul lângă altul ca să se îmbrățișeze. 

Flori spune că tocmai din acest motiv a ales să facă opționalul cu elevii, deși era conștientă de provocările implementării la clasa pregătitoare. Știa că e o ocazie uriașă de a crea baza de dezvoltare pe care va construi în următorii ani. Urmărește să construiască o echipă, să le dezvolte empatia și recunoștința. Spune că e necesar într-o perioadă în care tehnologia avansează cu pași repezi, iar elevii tind să acorde mai puțină atenție emoțiilor celor din jur, să fie mai individualiști. Cu acest argument a fost și în fața părinților atunci când le-a prezentat opționalul. Nu a promis rezultate imediate, ci un start pentru dezvoltarea personală și emoțională care se va vedea în timp. 

Foto: Copacul Spiridușilor, Flori Grozavu

Flori adaptează curricula opționalului prin exemple de activități din care elevii să învețe și recunoștința. De exemplu, în apropierea sărbătorilor de iarnă, în timpul unei ore le-a zis copiilor să se ridice de pe scaune și să meargă la adultul din casă și să-i spună pentru ce le este recunoscător ori să le mulțumească pentru ceva concret. „Își lăsaseră microfoanele deschise și îi auzeam. Toți s-au întors luminoși la față. Ce bine e să zici mulțumesc, mi-au zis.”

Mascota clasei este un spiriduș din polistiren, de peste un metru, care are un săculeț în care elevii pun o inimioară roșie ce reprezintă un gând bun față de colegi, familie sau față de ei, pe care trebuie să-l și verbalizeze. Iar la terminarea orelor, își iau la revedere spunând ce au făcut bine și ce nu în acea zi. Scopul acestor exerciții e să se asculte și să aibă momente de onestitate față de ei și față de colegi. Au creat și Copacul Spiridușilor, unde elevii și-au lăsat amprenta mâinii pe foaie și au scris un cuvânt care să descrie clasa pe care apar cuvinte precum creativitate sau bucurie.

Obiectivul pe care Flori și l-a setat pentru finalul anului este să-i vadă că sunt atenți la nevoile celorlalți și să-și ofere ajutorul atunci când au nevoie, să poată lucra împreună. „Aș vrea să văd o echipă care se poate descurca fără mine, că se ajută ca într-o familie, să dea dovadă de empatie unul față de celălalt. Trăim într-o lume în care întâlnim mult bullying și multă lipsă de empatie și multă individualitate. Și mi-ar plăcea să văd în ei exact opusul acestor lucruri.”

Întorși la școală, Flori s-a bucurat să-i audă că își exprimă emoțiile. „Mie se pare un progres pentru că sunt în clasa pregătitoare și n-au apucat să se vadă și să se cunoască, mai ales că ei nu au termen de comparație cu școala altfel. I-am auzit spunând că «mi-a fost dor de tine, mă bucur să te văd.»” 

Mai multe despre experiențele profesorilor care au adoptate opționalul pentru gimnaziu în articolul: Ce au învățat elevii la opționalul Aspire Talks după un semestru? - cu Georgiana Moldoveanu și Bianca Sădeanu.

Material realizat de Roxana Tănăsachi