„Nu trebuie să faci tu tot” - despre elevii ca învățători juniori, comunități de profesori și schimbare în educație, cu Carmina Trâmbițaș Vakulovski

Carmina a călătorit în peste 40 de țări din trei continente. Este unul dintre liderii comunității Aspire Teachers, alături de care a fost încă de la început. Curiozitatea, deschiderea și energia cu care se conectează constant la tot ce mișcă în educație în România o fac un profesor-lider care are puterea unui arhitect de punți între profesori care rezistă în timp. 

Carmina este învățătoare la Liceul (Pedagogic) „Andrei Mureșanu” din Brașov, pe care l-a absolvit în urmă cu 27 de ani. De când s-a mutat din Făgăraș în Brașov, pentru a urma liceul și până acum, și-a pus amprenta pe mai multe generații de elevi, dar și învățători. 

Foto: Mihai și Carmina Trâmbițaș Vakulovski

După terminarea liceului, a devenit învățătoare și, în paralel, a urmat Facultatea de Drept în același oraș, pentru că mereu i-a plăcut să fie cea care rezolvă probleme în grupurile din care făcea parte. Apoi a continuat cu Facultatea de Pedagogie (Științele Educației) și studii postuniversitare de reconversie / specializare în Informatică - Tehnologii Asistate la Calculator (TIC) la Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial. 

Are 46 de ani și de-a lungul anilor a intrat în mai multe roluri - de învățător, profesor, formator, consilier juridic și inspector școlar. La începutul carierei, pentru o scurtă vreme, a fost redactor și corector la o editură unde l-a cunoscut Mihai, soțul său, scriitor și traducător. În 2000 au înființat revista online Tiuk și au publicat cartea Dialoguri metalice, ambele fiind rezultatul unor pasiuni comune – scrisul și muzica. 

Conexiunea cu spiritul civic și realitățile de azi prin opționale

Acum, Carmina are clasa pregătitoare, ține ore opționale la gimnaziu și la clase de nivel liceal, este mentor de practică pentru elevii de liceu de la profilul pedagogic, dar și pentru studenți. A ales profesia de bază, cea de învățătoare, pentru că vede rezultatul concret a ceea ce sădește în elevii ei încă din primii ani de formare. „Îi vezi cum înfloresc, sunt mici și inocenți la început. La gimnaziu e cu totul altă dinamică a aha-urilor. La liceu îmi place că am mai multe opționale, fac diverse lucruri aplicate cu ei. De la fiecare iau câte puțin, dar cel mai mult mi-a plăcut formarea adulților.”

Din anul 2000 ține cursuri de formare și predare și pentru profesori. O motivează rezultatele acestora în urma aplicării metodelor recomandate. „Cel mai bun feedback e când mă sună să-mi spună că a funcționat o anumită metodă.” 

Indiferent de rol, urmărește să-și ajute elevii să înțeleagă lumea în care trăiesc și să găsească sens în ceea ce învață. Face asta mai ales cu ajutorul opționalelor. De exemplu, la clasa a XII-a predă educație juridică după materialele create de VeDemJust, proiectul inițiat de judecătorul Cristi Danileț. „Sunt actele normative esențiale din viața unui om, de la naștere până la moarte, cu tot ce implică viața lui. Sunt exemple actualizate anual, cu informații din știrile importante și familiare copiilor. Așa sunt ancorați în realitatea pe care ei o cunosc, dar la opțional o și înțeleg.”

Foto: Carmina în timpul cursului despre Competențe în mass-media

Foto: Carmina alături de membrii VeDemJust

Educație media / Competențe în mass-media dezvoltate de ONG-urile CJI și ActiveWatch și Educația altfel, conceput de Carmina pentru elevii cu profil pedagogic, bazat pe educația non-formală, sunt alte două opționale cu care antrenează elevii în lumea reală. „Elevii de la profilul pedagogic înțeleg că învățarea se poate face și prin joc. Contează mult dacă ești teoretician și practician, cum am fost mai mereu. La Pedagogic simt că pot să dau din ceea ce știu că fac de-o viață, aici totul se îmbină.”

Opționalele Carminei au un numitor comun: dezvoltarea spiritului civic, cunoașterea îndatoririlor ca cetățeni și formarea competențelor profesorilor pentru nevoile din viitor. La școala generală a implementat Cetățeanul (Project Citizen), adaptat după un program internațional și susținut de Romanian American Foundation (RAF), un opțional de educație civică pentru elevii din clasa a VII-a. Îi învață cum să interacționeze cu autoritățile publice, îi provoacă să identifice o problemă din comunitate și să propună soluții sub forma unui proiect pe care îl prezintă apoi în fața profesorilor, părinților și autorităților locale. O parte dintre proiectele propuse s-au concretizat în timp. „Un exemplu este parcul Noua din Brașov: era un lac în paragină, iar acum e un loc fain de promenadă. Proiectul a fost al școlii din cartier. Autoritățile au văzut problema și, în timp, au găsit soluții.”

Și la clasele primare urmărește să dezvolte abilități prin care copiii să înțeleagă lumea din jurul lor și să colaboreze mai bine. La De-a arhitectura, un opțional pentru clasa a III-a, elevii au la ore un arhitect voluntar al ONG-ului care, împreună cu Carmina, îi învață să construiască machete, căsuțe, iar rezultatele sunt prezentate în fața părinților și profesorilor. „Oportunitățile din ziua de azi pentru copii sunt altele, mai multe și mai complexe, datorită ONG-urilor.”, spune Carmina. Pentru anul viitor a propus și opționalul de public speaking pentru gimnaziu, creat de Aspire Teachers anul trecut, Aspire Talks.

Spune despre comunitate că este locul în care a găsit laolaltă coerența, viziunea și deschiderea către inovare în sistemul de educație. Aici a întâlnit oameni din toată țara care vor să învețe și să dăruiască. 

Foto: Profesori Aspire Teachers în bootcamp-ul de creare a opționalelor, mai 2019

Când s-a implicat în proiectul ROSE al Ministrului Educației ca mentor, prin care profesorii fac ore suplimentare cu copiii, a observat nevoia unei conferințe de mentorat cu profesorii de matematică care aveau dificultăți în predarea online. Atunci și-a folosit conexiunile din comunitatea Aspire Teachers pentru a ajuta, precum Marius Lobază, profesor de matematică în Timișoara, Liliana Olărașu din Iași, și alții, pentru a veni în sprijinul celor care aveau nevoie de ghidare în îmbunătățirea tehnicilor. „Îmi place să aduc oamenii împreună. Ai altă deschidere și multe oportunități când faci parte dintr-o comunitate, ai acces la profesioniști cu zeci de ani de muncă în spate.”

Fiind conectată la tot ce e nou, Carmina a devenit și formator de Mentalitate Deschisă, proiectul Superteach unde s-a conectat cu profesori care vor să cultive același spirit de colaborare și mentalitate flexibilă pentru comunitatea lor. 

„Nu trebuie să faci tu tot” - cea mai prețioasă lecție învățată în carieră

Școala online a venit cu noi roluri și pentru elevii săi din clasa pregătitoare. În fiecare zi, Carmina are alături de ea un elev cu rol de „învățător junior” care îi ia din atribuții. A gândit rolul ca formă de a le stimula încrederea în ei înșiși. Sarcinile juniorului, stabilit în ordine alfabetică, sunt multiple: face calendarul de dimineață, odată ce încep orele pe Zoom, primește drept de control pentru mouse și asta îi dă puterea de a manevra totul, stabilește ora anumitor activități. „Pentru copii sunt importante aceste forme de implicare. Când cineva are rolul de învățător junior, poate prezenta pe oricine / orice din familia sau casa lui, cățelul, pisica, peștișorul, o jucărie, o poză, orice lucru cu care el are o legătură profundă. Copiii se simt importanți că pot decide. Urmăresc să simtă că sunt valorizați.”

Cea mai prețioasă lecție pe care a învățat-o de-a lungul carierei este că nu învățătorii sau profesorii trebuie să facă totul. A da încredere elevului ascunde o mare putere, de fapt. Asta face și ea la clasă: le dă autonomie elevilor și îi tratează ca pe niște oameni independenți, pe care îi ia în serios. Rezultatele se văd în starea lor de spirit, atitudinea deschisă și încrederea în forțele proprii. 

Obișnuia să învețe singură cum funcționează câte o aplicație, să învețe noi exerciții pe diverse platforme, ori să meargă la școală cu toate răspunsurile la eventualele întrebări ale elevilor. Dar s-a relaxat și a schimbat abordarea odată cu generația trecută; în clasele a III-a și a IV-a, le-a dat libertatea să compună și ei jocuri ori să găsească instrumente creative cu ajutorul cărora să învețe mai bine matematica. Urmărea să le stimuleze partea practică, creativitatea și libertatea de a alege singuri. Apoi a dus provocarea și mai departe: le-a dat elevilor misiunea de a crea un joc pentru frații ori colegii lor mai mici din școală, spunându-le că le vor prezenta în fața elevilor din alte clase din școală. 

„În permanență trebuie să fie o determinare practică și realistă a școlii. Mă duceam cu ei la alte clase și le arătau copiilor jocul pe care îl inventaseră sau exersau jocul pe care l-au creat pe aplicații online. Îi învățau pe cei mici ceva de la zero și vedeam cum se schimbă atitudinea lor; apoi, erau mult mai încrezători și determinați să învețe. În timp, îți dai seama că nu e totul să faci tu, să te strofoci. Realizezi că cu mai puțin efort poți face ca activitățile să fie mai de impact pentru copii, nu pentru tine.”

Și rezultatele se văd. Profesoara de informatică care a preluat foștii elevi ai Carminei i-a spus că „mă învață ei pe mine tot felul de noutăți la oră”. Obișnuia deseori să facă slalom printre orele de la gimnaziu și liceu, se uita pe orarul școlii și, când era o oră liberă, ducea elevii în cabinetul de informatică unde descopereau jocuri și explorau aplicații. „Se vedea clar gândirea algoritmică a copilului. Am avut apoi copii care s-au dus la cluburi unde fac ore private și acum se duc la concursuri naționale și internaționale de programare.”

Când a ajuns la școala din Făgăraș, în primul an de învățământ, Carmina a ajuns în comisia care se ocupă de educația rutieră. Atunci a început aventura activității pe care a făcut-o constant cu elevii din ‘95: cercul și opționalul de educație rutieră, care au purtat-o la zeci de concursuri cu elevii și a obținut premii la nivel național la concursurile de educație rutieră. „Cele mai notabile rezultate cu elevii, la nivel județean și național, au fost la concursurile de educație rutieră cu echipele de bicicliști și la olimpiade, precum Olimpiada Animatorilor cu elevii de liceu de la profil pedagogic și Olimpiada de științe socio-umane: Educație / cultură civică cu elevi de nivel primar și gimnazial.”

Foto: Olimpiada animatorilor, arhivă personală

Foto: Concurs biciclete, arhivă personală

Predarea nonformală este temelia tehnicilor sale. Din 2011 a renunțat să mai facă serbări cu elevii fiindcă urmărește valoarea activității în dezvoltarea ulterioară a copilului. Dar a introdus alte activități conexe. La clasa pregătitoare, cu generația trecută, a sărbătorit primele 100 de zile de școală. Au organizat o petrecere la care au fost invitați toți părinții. În tot acest timp, entuziasmul copiilor creștea pe măsură ce cifra din colțul dreapta sus al tablei se apropia de 100. Așa au și învățat să numere mai mult decât prevede programa. 

Pentru ziua cea mare, elevii aveau de pregătit un proiect: să adune 100 de obiecte pe care să le prezinte la petrecere, să spună cum a fost procesul și ce înseamnă pentru el. „Un copil a lipit 100 de pietricele, o nebunie interesantă, un gogoloi greu. Altul a venit cu 100 de șervețele aranjate în forma florii de lotus, altul cu poze cu copiii din zilele de școală. După prezentări făceam jocuri în care implicam și părinții. Urmăresc să am mai degrabă implicare de calitate decât serbări festive în care copiii să stea aliniați și să spună ceva.”

Coordonarea dintre profesori și importanța unei viziuni naționale pentru educație

Carmina folosește videoproiectoare, table inteligente și aplicații de toate felurile de aproape 10 ani. A privit pandemia ca pe o oportunitate de a-i ajuta pe alți profesori să devină mai buni în procesul de adaptare. „Când am rămas acasă, eram convinsă că le va fi greu altor colegi de prin țară. La câteva zile după, am organizat un webinar cu niște sute de profi în care le-am explicat cum funcționează Zoom și diferite instrumente pentru lecțiile online.” 

Tot din dorința de a oferi sprijin altor profesori, a creat în cadrul unui proiect județean grupul de Facebook PARTNERS, dedicat elevilor și părinților, iar la începutul pandemiei a format grupul Cancelaria C7 cu scopul de a aduna profesorii activi din țară, conectați la informații și dornici să le dea mai departe. „L-am gândit și ca pe un grup din care să primesc și eu ceva din partea comunității pentru a mă dezvolta. E foarte util că ne ajută pe toți, informația din grup este diseminată în alte grupuri mai mici și astfel se răspândește în toate direcțiile, spre mulți colegi din țară.”

Experiența ca metodist și formator de profesori au ajutat-o să aducă ușor oamenii în același loc atunci când vede o nevoie. În 2012, odată cu introducerea clasei pregătitoare, Carmina și colegii săi formatori din fiecare județ au avut provocarea de a forma toți învățătorii pentru schimbarea care avusese loc. 

Printre ore și întâlniri cu învățătorii, împreună cu alte colege, a creat grupul de Facebook Clasa pregătitoare din dorința de a cataliza accesul la informație. Azi, grupul numără peste 50.000 de membri. „Practic toți învățătorii au trecut prin formare, ca să-i pregătim pentru activitatea la clasa pregătitoare. În acești ani s-au adunat pe grup zeci de mii de resurse din care și eu mă inspir uneori când nu am timp să pregătesc materiale noi pentru a doua zi.”

Din 2020, în cadrul unei colaborări între IȘJ Brașov și Aspire Teachers, Carmina coordonează organizarea seriei de webinarii „Profesori pentru profesori”. Prin seminariile transmise live pe Facebook, învățători din județul Brașov prezintă cum creează și aplică în activitatea didactică resurse educaționale deschise, cum lucrează pe diferite platforme și aplicații pentru toți colegii din țară.

Carmina a trecut prin mai multe formări și a văzut școli din Europa datorită mobilităților de deplasare în Anglia, Irlanda, Olanda, Finlanda, dar și din Singapore sau SUA. Organizarea unui liceu din Birmingham ar vrea să o vadă și în școlile publice din țară. Platforma școlii conținea toate lecțiile, temele și aplicațiile pentru tot anul. „Profii aveau totul încărcat online, în 2012, când am vizitat acea instituție. Dacă un copil era bolnav, intra pe platformă și știa clar ce are de făcut. Imaginează-ți ce ar fi însemnat ca noi să avem asta în 2019, când din 2011, în Legea Educației, e stipulat că trebuie să avem un astfel de sistem dar el nu există. Din păcate, e doar o cârpeală, ne amețim de la o lună la alta și de la un an la altul.”

Un alt lucru care i-a atras atenția a fost coordonarea profesorilor în privința temelor: elevii primeau maximum două de la o zi la alta și un singur proiect pe lună în jurul căruia toți profesorii își adaptau predarea. Carmina spune că metoda are beneficii majore: elevii se concentrează doar asupra unui subiect, iar relația dintre profesori se sudează datorită colaborării constante. „Cam asta e referința pentru mine. Ca învățător am aplicat multe din tehnicile astea la clasa mea, le-am adaptat, dar dintr-a V-a, copiii sunt copleșiți de teme. Au de pe-o zi pe alta trei referate, două proiecte, de nu mai știu de capul lor.”

Sistemul nostru de educație e șubred pentru că ne lipsesc la vârf oamenii cu viziune și implicați care să înțeleagă partea tehnică și practică și să aibă studii de management de calitate. „Dacă nu facem totul pe termen lung, cu viziune, n-avem nicio șansă. Când mă uit în urmă, văd că de 27 de ani, de când am o legătură strânsă cu educația, totul s-a făcut haotic, nimic sistematic. Nu avem structură și coerență. Mă gândesc cu groază că s-au pierdut atâția ani. De la un mandat la altul vedem peticeli.”

În ciuda experienței din atâtea roluri, Carmina are întrebări și temeri legate de evaluarea formală, despre care spune că e procesul cel mai dificil în absența unor standarde naționale clare. „Până în 2000 aveam impresia cumva că știu ce am de făcut, cum să evaluez copiii, cum să-i învăț, că știu tot, că mi-e clar. Din 2011 încoace, când m-am reîntors ca învățătoare, deși știu mai multă metodică, pedagogie, am impresia că sunt pe nisipuri mișcătoare în permanență.”

Rezultatele slabe ale țării noastre la testele PISA au venit cu noi provocări: evaluări standardizate la clasele a II-a și a IV-a. Doar că formatul de evaluare este total atipic pentru elevi și cu greu reușesc să bifeze cerințele celor 10 pagini, lucru care cere muncă suplimentară strict pe structura examenului. Ce e confuz este dacă acest tip de testare reprezintă și evaluarea oficială asumată de Ministerul Educației ca punct de reper pentru elevii claselor primare, mai ales că elevii nu primesc niciun rezultat clar în urma evaluărilor și nici părinții nu au acces la rezultate, ci doar la niște coduri.

Or evaluarea este esențială. Ca orice învățător, are discuții individuale cu fiecare părinte și elev în parte, în fiecare semestru, pentru a-i cunoaște mai bine. Folosește ocazia și pentru a-i face pe părinți să înțeleagă că succesul copiilor ca viitori adulți nu constă în calificativele pe care le primesc la școală. Autonomia, dezvoltarea emoțională, creșterea stimei de sine sunt rezultatele care rămân. Iar rolul său e cel de ghid consecvent care e acolo, alături de elevi, indiferent de scenariul de învățare sau contextul dincolo de zidurile școlii. „Cred că cel mai important pentru toți elevii este ceea ce faci cu și pentru ei zi de zi, picătură cu picătură, minut cu minut, an de an.”

Interviu realizat de Roxana Tănăsachi