Cum conectăm elevii la lumea de azi prin matematică și voluntariat? Exemple de la o profesoară care experimentează în fiecare zi
Indiferent de scenariu, profesorii care nu au încetat să învețe, găsesc soluții și oportunități prin care își implică elevii și îi aduc mai aproape de învățare. După 37 de ani, Liliana Olărașu încă se joacă, inventează și transformă orele de matematică și TIC în contexte de învățare în care succesul se măsoară în progres incremental, dar și într-o dezvoltare socio-emoțională armonioasă, nu în premianți cu coroniță.
Predă matematică și TIC la clasele V-VIII de la Școala Gimnazială „Vasile Conta” din Iași. Este lider al clubului de inițiativă comunitară IMPACT 36 CreActorii, programul Fundației Noi Orizonturi, și alumnă a Academiei Aspire Teachers din 2018.
Răbdarea de a descoperi părțile bune în fiecare elev este și lecția cea mai importantă pe care a învățat-o în cei 37 ani de experiență: „să nu pun etichete, să găsesc partea bună în fiecare elev experimentând cu ei.” Când simte că nu îi poate conecta cu școala, caută să afle și să înțeleagă motivele care îi țin pe loc. Așa cum a fost și în cazul unui elev care lipsea deseori și despre care a aflat de la cunoscuții săi că în timpul liber cântă la acordeon. L-a îndemnat să se înregistreze cântând și să le vorbească colegilor despre pasiunea lui rar întâlnită. „A făcut ochii mari și nu-i venea să creadă ce aude. Acum copilul excelează ca atitudine, plus că nu mai lipsește de la școală.”
Liliana are proprii mentori când se gândește la motivația pentru profesie: învățătorul său, Gheorghe Stoica, care era un „un excelent educator”, dar și profesoarele de limba română, chimie, engleză și matematică. Datorită lor a urmat Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași. A fost mai întâi învățătoare și, în paralel, a ales să meargă la Facultatea de Matematică pentru a deveni profesoară. Încă din copilărie este pasionată și de muzică. De mai bine de trei decenii, cântă în Corul Camerata, al cadrelor didactice din Iași, cu care a cutreierat prin toată România și Europa. Astăzi este deseori alături de ei la repetiții și în concerte, oaza ei de calm și relaxare. În spatele profesorului, e un om care iubește muzica, lectura, jocul, autoironia și copiii. Este și mamă a doi copii cu care se sfătuiește mereu și care o țin tânără și conectată la tot ce e nou.
Orele de mate și info: conexiuni cu lumea reală
Liliana caută să facă orele de matematică și de TIC prietenoase și relevante pentru elevi. De exemplu, definițiile sunt învățate sub formă de poezie, ori înregistrate și memorate pe ritmuri de rap sau reprezentarea numerelor naturale pe axă este precedată de jocuri în care elevii se așează pe o linie imaginară, comunicând, doar prin semne, în ordinea zilelor lor de naștere. Pentru ca elevii să învețe Microsoft Office mai ușor, profesoara i-a pus să scrie prima lor carte, în care să explice și să ilustreze cu desene create de ei, 100 de proverbe cu ajutorul instrumentelor digitale. Acum, dacă ar da timpul înapoi, Liliana le-ar da doar trei proverbe fiecăruia dar care să fie explicate și ilustrate foarte bine, iar cartea să fie un produs al întregii clase, „pentru că mereu este loc de învățare.” A creat împreună cu elevii săi și cărți de ghicitori însoțite de imagini sau de colorat.
Este și unul dintre profesorii care, în cadrul proiectului Digitaliada, a colaborat cu Fundația Noi Orizonturi, realizând planuri de lecții de matematică demonstrative, pentru clasa a V-a, care arată cum pot fi implementate jocurile pe computer sau aplicațiile informatice în înțelegerea și fixarea conceptelor matematice și metode de învățare experiențială.
La începutul pandemiei avea emoții. Credea că nu se va descurca cu orele online, nu știa cum să predea, ce instrumente să folosească, dar a căutat răspunsuri în jur, mai ales în cele două comunități de profesori din care face parte, Aspire Teachers și Fundația Noi Orizonturi. A împărtășit lucrurile nou învățate și cu colegii din școală. „Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că cele două școli, Fundația Noi Orizonturi și Aspire Teachers, au fost de mare impact în dezvoltarea mea profesională. Aici am găsit niște oameni de foarte bună calitate, profesional și uman.”
Spune că își dorește ca elevii să vadă utilitatea lucrurilor învățate la școală în jurul lor, să facă conexiuni. La o oră online de geometrie, la clasa a VIII-a, Liliana le-a cerut să identifice în camera lor drepte paralele, concurente și plane. Soluțiile găsite au fost ușile, dulapurile ori rafturile cu cărți din dormitoarele lor, iar feedback-ul de la finalul orei a venit de la un elev la fel de natural precum ora: «Doamna, mie îmi place mai mult geometria în spațiu.»
Elevii stau o săptămână acasă și una la școală. Spune că predarea în sistemul hibrid este o provocare în lipsa unei aparaturi performante fiindcă nu are siguranța că cei de acasă înțeleg tot ce predă. „Ai impresia că cei de acasă te aud și înțeleg, dar nu este așa. Am avut și surpriza să constat că unii nu înțeleseseră nimic și a trebuit să-i «resuscitez» la clasă.”
Mate și română în lecții integrate, cu transfer în viața reală
Printre experimentele „cu efecte extraordinare” este și opționalul integrat pentru clasa a VIII-a, L.I.R.A (lecturez, înțeleg, rezolv și aplic), conceput împreună cu profesorul de limba română.
Proiectul a pornit de la necesitatea formării și dezvoltării competențelor de literație, după ce profesorii au constatat că mulți elevi nu înțeleg enunțurile pe care le citesc, deci nici nu pot să rezolve probleme de matematică. „Ne-am gândit să le propunem elevilor niște probleme de logică, de matematică, din cartea Matematică de vacanță de Titus Popescu, care să aibă potențial de abordare a textului din mai multe perspective.”
Activitățile cursului sunt structurate în patru mari unități de învățare, gândite progresiv pentru ca elevii să lectureze conștient și activ textele, să descopere elemente care duc la înțelegerea lor, la extragerea conținutului matematic, la rezolvarea problemelor și la transferul în viața reală.
Problemele opționalului au o notă amuzantă, astfel încât să le capteze atenția elevilor: de exemplu este vorba de o sârmă care ar înconjura pământul, pe la ecuator. Provocarea este să-și imagineze un cerc care s-ar forma din această sârmă, și să afle dacă ar încăpea o pisică între acest cerc și un altul concentric cu el, dintr-o sârmă mai mare cu un metru. Această aparentă glumă, de fapt este un pretext pentru ca elevul să învețe cuvinte noi, să le folosească în contexte variate, să folosească cunoștințe de la geografie, să descopere problema de matematică din spate, să-și facă un plan de rezolvare, să o rezolve și să găsească similitudini cu situații reale la care ar putea găsi soluții asemănătoare. Feedback-ul elevilor a determinat-o pe Liliana să continue dezvoltarea opționalului și în viitor pentru a se bucura cât mai mulți elevi de el.
Atunci când Liliana creează un spațiu care încurajează experimentul, elevii vin și ei cu partea lor de creativitate. Așa au transformat, anul trecut, o oră de matematică într-una memorabilă pentru toți. Au învățat la lumina lanternelor de telefon, iar la scurt timp, clasa a fost transformată într-un spațiu „plin de felinare”. Un băiat a pus pe lanterna de la telefon sticla de apă , iar ceilalți l-au imitat. La ora următoare au discutat despre fenomenul fizic care a avut loc - refracția luminii. Acum, la câteva luni distanță, spune că este una dintre lecțiile la care i-a simțit pe elevi amuzați, dar și concentrați.
Implicarea civică a elevilor, esențială pentru dezvoltarea adulților din viitor
Pentru Liliana, implicarea civică este un context de apropiere cu elevii săi, și mai ales, o componentă importantă în educația lor. De 14 ani, în fiecare vineri, se întâlnește cu cei aproape 20 de elevi, membri ai clubului de inițiativă comunitară IMPACT 36CreActorii înființat în cadrul programului Fundației Noi Orizonturi. „Este extraordinar cum un copil care e foarte timid și are dificultăți în învățare, ajunge să se dezvolte socio-emoțional. Participarea activă la proiectele de service learning din cadrul clubului, face ca relația cu elevii să fie cu mult îmbunătățită pentru că aceștia vin la ore cu mai multă încredere și cu experiențe de învățare autentică căpătând curaj să vorbească, să-și spună părerile, să găsească soluții.”
Clubul a fost înființat în anul 2006 și este deschis pentru toți elevii care vor să rezolve probleme din comunitățile lor. De-a lungul timpului, a coordonat proiecte extracurriculare prin care elevii și-au îmbunătățit abilitățile de comunicare, negociere, lucru în echipă, au devenit mai curajoși și mai perseverenți și au adus schimbări în jur. Multe dintre acestea au fost câștigătoare în competițiile de proiecte în folosul comunității.
Chiar dacă unele proiecte nu se materializează, precum Zebra de la gară care viza marcarea unei treceri de pietoni dintr-o zonă lipsită de vizibilitate din Iași, Liliana crede că lecțiile de civism și abilitățile pe care și le dezvoltă elevii sunt esențiale. „La proiectul cu trecerea de pietoni, un proiect de advocacy, elevii au strâns semnături, au făcut petiție la poliție, la primărie, au primit răspunsuri, le-au analizat, au realizat că vocea lor contează. Au învățat ce drepturi au, ce pot face, cum trebuie să abordeze o problemă.
Un alt proiect, Fiecare Strop Va Conta, de sensibilizare a populației să doneze sânge, a fost o oportunitate de învățare despre corpul omenesc, despre beneficiile donatorului de sânge, despre cum să facă afișe și pliante, despre cum să vorbească cu oamenii, astfel încât să conștientizeze importanța donării de sânge.
Relația pe care Liliana o construiește la clasă rezistă ani la rând după absolvirea elevilor. Păstrează legătura cu fiecare generație, a creat grupuri speciale pe Facebook, iar pe două dintre fostele sale eleve le-a și cununat împreună cu soțul ei. Anii la catedră sunt experiențe și oportunități prin care creează relații puternice cu elevii alături de care și ea învață constant.
În fiecare zi în care iese de pe poarta școlii, vede un nou început și loc de inovare pentru ziua următoare. „Ziua mea nu se termină odată ce plec de la școală; atunci pot să zic că începe a doua zi, pentru că mă gândesc la cum să predau mâine.”
Text de: Roxana Tănăsachi