acCES în școală și comunitate pentru copii cu cerințe educaționale speciale – cu Maria Hegyi

Marți, 17 decembrie, 100 de profesori și consilieri s-au adunat pe platforma Zoom la webinarul cu Maria Hegyi. Timp de două ore am trecut prin clarificările legislative, provocările instituționale și individuale în lucrul cu copiii cu cerințe educaționale speciale (CES). 

Maria Hegyi este profesor de sprijn și logoped și psiholog clinician privat. De 17 ani acordă asistență psihopedagogică copiilor și consultanță părinților și profesorilor. Este absolventă a ultimei generații tradiționale a Școlii Normale ieșene și ar fi putut deveni profesoară de matematică, dar și-a îndreptat curiozitatea către soluții psihopedagogice realiste și funcționale în educația pentru copiii cu nevoi speciale. Au trecut pe la cabinetul său și prin școală copii cu autism, hipoacuzie, deficiență neuromotorie, boli genetice rare, copii cu implant cohlear, deficiență mintală, ADHD, tulburări emoționale, dislalii și tulburări de învățare. Dialogul său interior are mai mereu ca temă situațiile de conflict sau vulnerabilitate care apar în jurul elevilor cu CES, profesorii și părinții acestora, iar meseria și-o face alergând pe holuri de la clasă la clasă, de la diriginte la director, pentru a consilia, a concilia, și a fi vocea copiilor speciali. Când lucrează cu ei, e accesibilă, jovială și folosește erorile sau răspunsurile naive ca metode didactice.  

Școala incluzivă

Maria a început cu etapele pe care le-a parcurs școala pe măsură ce și societatea a învățat cum să se raporteze la persoanele cu diferite nevoi educaționale speciale. Până să ajungem la incluziune, am trecut prin mai faza segregaționistă, cu școala specială unde erau trimiși toți copiii cu nevoi speciale. A urmat etapa de integrare, în care au fost create clase speciale în cadrul învățământului de masă. Azi norma este incluziunea: pe cât posibil, copiii ar trebui integrați în clase împreună cu toți, pentru a le asigura drepturi egale, respect pentru unicitate, diversitate, acces și participare la viața socială.

O școală incluzivă trebuie să răspundă nevoilor comunității, și nu invers, și să asigure o participare egală a tuturor elevilor. Incluziunea este și răspunsul la tranziția de la colectivism la individualism, unde fiecare individ contează și cu toții avem nevoie de mai multă răbdare și toleranță față de cei care sunt diferiți. 

Maria a subliniat lipsa unei abordări destandardizate a copilului, ceea ce face ca progresul individualizat să fie greu de măsurat, dacă nu chiar invizibil.

Legislație și procese de lucru

Prima parte a webinarului a scos la iveală legislația și procesele relevante pe care oricine care se confruntă cu copiii cu dificultăți la clasă are nevoie să le cunoască, începând cu Legea Educației naționale, nr. 1/2011, care prevede că integrarea copiilor are loc individual, pe grupe sau pe clase, iar gradul de deficiență se stabilește de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE).

Beneficiarii sunt copiii cu tulburări specifice de învățare (TSI), precum dislexie, disgrafie, discalculie, tulburări din spectrul autist sau care se află în risc de abandon școlar și au parte de educație remedială și consiliere psihopedagogică, pentru care profesorul de sprijin este ultima soluție.

Marea provocare este că nu există metodologie pentru planul de educație remedială și fiecare școală tratează problema separat. De multe ori, profesorii își sacrifică timpul pentru a face ore de educație remedială cu elevii.

Ordinul 1985/5805/2016 a introdus metodologia de evaluare și intervenție integrată pentru copiii cu dizabilități și/sau CES și include toate tipurile de documente care pot fi obținute pentru a certifica un grad de handicap. Profesorii sunt obligați să sesizeze suspiciunea de CES sau dizabilitate către Direcția Generală de Protecția Copilului și să facă evaluarea educațională.

Pe scurt, pașii sunt: depistarea dificultății, apoi discuția cu profesorul de sprijin, care face evaluarea complexă, iar CJRAE emite documentul care atestă dificultatea. Prioritatea este integrarea copiilor în școala de masă, nu segregarea sa într-o școală specială. Sunt foarte mulți copii cu grad de handicap grav care trebuie însoțiți de asistentul personal (rudă, profesor de sprijin sau alți facilitatori), conform legii.

Dacă un copil cu CES nu face față programei școlare adaptate, Maria recomandă să vorbească cu părintele pentru a face o reevaluare a situației sale și a reorienta copilul către o școală specială. Este o soluție de preferat repetenției, care nu folosește nimănui și întărește sentimentul de eșec pentru ccopil care nu progresează. Prioritar este acordul părintelui, care e greu de convins și de aceea de multe ori copiii rămân în învățământul de masă nefericiți.

Profesorul de sprijin stimulează performanța cognitivă a copilului și acoperă ciclul achizițiilor fundamentale. El are 16 ore didactice, cu o normă de 8-12 copii cu certificat de orientare școlară în medie. Sunt câteva școli cu un număr mai mic de copii cu CES, unde poate fi invitat un profesor de sprijin cu o jumătate de normă. Solicitarea se face prin ISJ, iar profesorul de sprijin rămâne angajat la școala specială. 

Acesta observă orele și poate depista și alți copii, care nu sunt diagnosticați. Important este ca el să obțină acordul părintelui și să discute despre cazul său particular. Cel mai rău lucru este să etichetezi copilul în clasă. Ideal este ca profesorul de sprijin să aibă un dialog cu părintele și să-l convingă că poate obține acel certificat de orientare școlară, ca să poată fi integrat din timp.

Maria a discutat apoi despre câteva dificultăți frecvente și metode de lucru specifice, povestind despre soluții și cazuri reușite de elevi care au făcut progrese și s-au integrat în școală și apoi într-o activitate profesională.

ADHD (attention deficit hyperactivity disorder) – tulburarea persistentă a atenției și hiperactivitate-impulsivitate

Una dintre diagnosticele des întâlnite este ADHD, pentru care e importantă o anamneză din partea unui specialist, precum medicul psihiatru. Acesta poate stabili diagnosticul precis - tipul predominant cu hiperactivitate, cu deficit de atenție sau tipul mixt, ultimele două cu cele mai mari dificultăți de învățare. O parte dintre copii au comportamente conflictuale, sfidătoare și chiar tulburări depresive. De obicei, e vorba despre acel copil care este dat afară pentru că deranjează ora.

Maria mereu se gândește că există mereu soluții pentru ei, fără să-i zolăm sau să-i pedepsim. De obicei, elevii au conștiința acestei dizabilități și se auto-izolează, ceea ce înseamnă că o izolare din partea unui adult dublează pedeapsa. Acești copii au ajuns să își interiorizeze propriul eșec, ceea ce le dă o dispoziție emoțională care le confirmă profeția.

Invitata ne-a povestit cu lacrimi în ochi despre importanța aprecierii pentru acești copii, care nu primesc laude de obicei. Și-a amintit de cât de mult impact a avut aprecierea chiar și pentru sarcini simple reușite pentru o elevă cu ADHD. Încurajarea constantă și sublinierea comportamentului pozitiv le poate întări încrederea fragilă în sine și le poate schimba viața, a subliniat Maria.

Tulburarea ADHD afectează funcțiile executive (propriocepție, postură, orientare spațială, perceție și integrare vizuală sau motrivă). De aceea, ca soluții funcționează jocurile de memorare și reproducere grafică, Testul Frostig (care evaluează cinci aspecte ale percepției vizuale) sau Mandale (figurile geometrice cu diferite forme care pot fi colorate), ritualurile și sistemele de reguli clare, implementate constant. Astfel de jocuri pot fi aplicate și celorlalți, spre exemplu un șotron sau un traseu de parcurs delineat prin banda, pe podea, pe care copiii îl pot parcurge pe rând.

Contează și aprecierea micilor sarcini executate foarte bine, care de multe ori trec neobservate și ruperile de ritm – exerciții de mișcare chiar în orele obișnuite, care ajută nu doar copiii cu astfel de diagnostic, dar și celorlalți.

Conectare înainte de corectare

Relația cu elevii este pe primul loc. Acea conexiune care stabilește încrederea și respectul reciproc este primul pas înainte de orice formă de corectare a unui comportament. Aici, limbajul este esențial: felul în care ne adresăm copiilor face diferența. De exemplu, Maria folosește cutia cu politețuri: ori de câte ori observă respect și apreciere reciprocă în lucrul cu cei 3-4 copii cu care lucrează în același timp, notează acea apreciere pe o hârtie și la final de an contorizează toate curtoaziile. Așa a observat că mulți copii sunt creativi și se deprind cu acest obicei dacă profesorul este consecvent și întărește importanța folosirii limbajului de politețe prin propriul exemplu.

Apoi, și spațiul de învățare este foarte important: clasa este expresia etosului, a valorilor în care credem, deci contează spațiul ludic și deschis pe care reușim să-l creăm.

Tulburarea opozant-provocatoare, tulburarea de conduită și ADHD au simptome comune și adesea sunt mecanisme de auto-apărare dezvoltate de copiii care au integrat felul în care au fost tratați. Elevul-problemă este recompensat prin pedeapsă. Maria a vorbit și despre eșecuri în lucrul cu copiii cu tulburări de comportament – a încercat trei ani de zile cu un copil ca a reluat clasa a II-a, dar care a rămas repetent, iar școala în care a rămas i-a întărit inadecvarea.

Tulburările din spectrul autist

Spectrul autist este larg și include mai mulți copii, care se regăsesc în aceleași simptome: nu are/nu menține contact vizual, nu manifestă surprindere, are disfuncții socio-emoționale, face gesturi repetitive, nu prea relaționează.

Cele mai eficiente metode de lucru țin de algoritmizarea secvențelor de lucru, reducerea stimulilor din mediu și crearea unei predictibilități în fiecare lecție.

Copiii au nevoie de materiale practice, stimuli vizuali și senzoriali. În loc să învețe limbajul prin limbaj, Maria a lucrat la un ghid ilustrat de gramatică pentru clasa a III-a și a IV-a. A creat pentru elemente, mărci gramaticale și acțiuni simboluri și imagini speciale, dar și fișe de lucru pentru copii cu deficiențe.

Alte resurse recomandate includ Cartea Educație Incluzivă – ghid metodologic, Cereunmanual.ro, Caietul Alexandrei, altfactor.ro, educatie.inmures.ro, sclera.be (pictograme).

La întrebarea “Ce facem cu restul copiilor, în contextul claselor mari și a numărului mare de copii cu CES în aceeași clasă?”, Maria a răspuns ferm: Stop predării frontale și învățării standardizate. Soluția testată de ea care a dat rezultate a fost fragmentarea clasei în grupuri de învățare, pentru că elevii au nevoi diferite. Copiii pot fi asistenții profesorului și pot ajuta la integrarea elevilor cu CES, lucrând în echipe cu aceștia. Invitata a transformat întrebarea în “cum ne pot ajuta copiii cu CES în derularea orelor?”. A continuat cu exemplele, povestind despre diferențele dintre clasele “bune” cu 30+ de copii și clasa F, unde sunt înghesuiți cei 20 de copii cu dificultăți de învățare, dintre care doar 5 diagnosticați. Într-o vizită la o clasă, unde copiii nu știau să scrie litera L, până la finalul orei, toți au învățat litera L prin joacă, transformând-o într-un zâmbet pe două pătrățele. În altă oră, la aceeași clasă, 90% nu știau să facă trecerea peste ordin la matematică. Nu ajută să scrii la tablă un șir de exerciții pe care să te aștepți ca elevii să le rezolve independent, a menționat Maria. Așa că a implicat toți copiii până la finalul orei și i-a scos pe fiecare la tablă, pe care a împărțit-o în trei rânduri, asigurându-se că fiecare știe să rezolve exercițiul independent la tablă. Până la final copiii abia așteptau să le vină rândul la tablă.

În ultima parte a webinarului, întrebările au continuat și s-au îndreptat în direcția învățării remediale.  Conform OMEN 4802/2017, dacă instituția de învățământ are program “Școală după școală”, iar părintele unui elev cu CES care cere înscrierea în program, școala nu poate refuza accesul acestui copil la program. În cazul în care programul afterschool este organizat de o entitate privată, profesorul poate selecta elevii.

Carmina Vakulovski, unul din liderii comunității Aspire Teachers, povestește despre cum unele școli unde a fost în vizită au reușit să creeze programe remediale după școală, cu ajutorul părinților, ong-urilor sau al primăriei. Condiția este ca școala să inițieze un proiect pe educație remedială. Ea este avantajată în competiția pentru proiecte Erasmus+.

Pentru Maria, o școală incluzivă este o școală deschisă, care se mândrește cu elevii cu CES. În final, a reluat cât de important este să avem și o metodologie de măsurare a progresului, pentru că atunci când vom putea arăta că putem crește cu toții, dar în ritmuri diferite.

La final, dintre cei 122 de participanți care au evaluat sesiunea, majoritatea a fost total de acord că informațiile au fost folositoare și relevante (93% acord total), că au aflat lucruri pe care le pot aplica în munca lor (90% acord total) și au apreciat forma de prezentare a invitatei și claritatea prezentării (94% acord total).

Participanții au menționat și câteva lucruri practice cu care au rămas în urma întâlnirii:

• „Am înțeles mult mai bine legislația relevantă de care am nevoie în lucrul cu copiii cu CES. ”

• „Mi-au plăcut ideile legate de învățarea gramaticii, vizual și intuitiv. ”

• „Mi-am dat seama cum pot să-mi ușurez munca, integrând copiii cu CES în colectivul mai mare. Și că fiecare elev este unic în felul său. ”

• „Comunicarea prin imagini, simboluri, pictograme poate face diferența. ”

• „Am reținut cutia cu politețuri, informațiile din legislație și importanța conectării înainte de corectare. ”

• „Mi-au folosit exemplele reușite, răspunsurile în comunicarea cu părinții și importanța depistării din timp a copiilor cu dificultăți de învățare. ”

• „Voi încerca să înlocuiesc predarea frontală cu activitățile în grupuri mici și sarcini diferențiate. ”

• „Toate informațiile au fost utile. Eu sunt și învățătoare și director adjunct într-o școală gimnazială. Voi caută să înființez un program de educație remedială „Școală după Școală”. Avem 10 elevi cu CES și voi cere profesor de sprijin doar în școală noastră - avem doar pentru un copil acum. Am și la clasă câteva cazuri. Vă voi cauta pe Facebook să ne mai sfătuim, că tare mult mi-a plăcut cum ați zis și ce ați zis. Toate școlile trebuie să devină școli integratoare. ”

• „Cred că cutia cu politețuri e un exemplu bun. Un alt exercițiu simplu de conștientizare (se poate face într-o ședință de CP) este proiectarea imaginii unui delincvent și reconstituirea traseului său educațional. Vizualizarea sa în rolul elevului ținut pe hol, poate fi o imagine de impact. Depinde de noi ca elevul care se confruntă astăzi cu diverse tulburări comportamentale, să nu ajungă infractorul de mâine.

Seria de webinarii Aspire Teachers continuă și în 2020, cu un invitat lunar. Webinariile sunt oferite gratuit și sunt deschise tuturor profesorilor și consilierilor interesați, în limita a 100 de participanți.