Despre starea de bine (wellbeing) în școli, cu Domnica Petrovai
Miercuri, de la 19.00, după o zi plină, ne-am luat o oră jumătate să ne reconectăm cu noi înșine, ghidați de psihologul și psihoterapeutul Domnica Petrovai, al doilea invitat din seria de webinarii Aspire Teachers. Au participat 142 de profesori, directori, consilieri și părinți din toate colțurile țării și alte câteva zeci au urmărit înregistrarea webinarului de acasă.
Wellbeing în școli - un proces de intervenție care durează ani
Domnica a început cu propria poveste, de la facultatea de psihologie din Cluj pe care a urmat-o la reușita de a dezvolta curricula de consiliere pentru profesori și experiența de psihoterapeut. Din dorința de a avea un impact la nivel mai mare, a încercat să prioritizeze sănătatea mentală a copiilor în școli dintr-o poziție de expert în Ministerul Sănătății. Inerția sistemului a făcut-o să se reîntoarcă la firul ierbii, unde a lucrat din nou cu școli și familii. Dacă la început părinții îi solicitau ajutorul, au urmat directorii de școli, mare parte din timp dezvoltând intervenții specifice pentru dificultățile copiilor. Un lucru de care s-a convins este că intervenția unui psiholog într-o școală nu este suficientă și că impactul mare apare când și părinții sunt sprijiniți și învață să dezvolte relații de încredere cu copiii lor, dincolo de frici și presiunea performanței.
La Transylvania College, Domnica a lucrat la un plan prin care a inclus componenta de wellbeing în filosofia școlii. A început cu un audit și a identificat probleme precum lipsa de colaborare între elevi și părinți sau între profesori. A venit cu un plan de dezvoltare a școlii pe componenta de “stare de bine”, un proces de cinci ani, prin care să observe schimbările de comportament.
În primii doi ani de intervenție, principalul obiectiv a fost să îi susțină pe profesori în a avea relații mai sigure și mai multă încredere între ei, prin cursuri, sesiuni de coaching de grup, uneori consiliere sau psihoterapie. Profesorii au devinit mai conștienți de ei, de nevoile lor și au câștigat un confort emoțional care s-a reflectat și în clasă. Lucrurile s-au schimbat semnificativ – părinți și profesori au devenit mai cooperanți și se întâlnesc și preventiv, nu doar când apar probleme sau copiii iau note mici. Cel mai valoros progres a fost la nivelul confortului pe care îl simt profesorii când vin la școală, al încrederii în colegii lor și al stării de bine pe care o au copiii când vin în școală.
Starea de bine nu ține de exterior
Încă de la început, au început să curgă întrebările. Nick Munteanu, moderatorul webinarului, a adus în discuție prima problemă - sentimentul de stres din cancelarie. Domnica a explicat că lipsa unei stări de bine vine din neîndeplinirea unor nevoi – de ascultare, de apreciere, de comunitate, de încredere în ceilalți, de siguranță. De aici și reacția defensivă, la pachet cu reproșuri și blamarea celorlalți. Cheia este să reclădim încrederea în noi înșine. Iar pentru asta contează mult felul cum ne înțelegem pe noi înșine, care are mare legătură cu felul în care noi înșine am fost crescuți. Din experiența sa, Domnica a observat că și profesorii pot face munca de psiholog în școală, fără să aștepte rețete de la specialiști.
O altă problemă discutată a fost chiar timpul de socializare – pauza unui profesor se împarte între îndeplinirea unor nevoi de bază, discuții cu părinți și multă agitație. Domnica a subliniat că indiferent de contextul în care ne aflăm, contează modul cum fiecare reușește să își regleze răspunsul emoțional. Starea de bine vine nu din exterior, deci nu reducând numărul de sarcini sau problemele (inevitabile) cu care se confruntă școlile zilnic, ci din prioritizarea a ceea ce putem face pentru noi înșine. Acțiuni de multe ori neglijate, precum somnul sau oprirea certurilor mentale cu ceilalți, pot elibera mintea de zgomot.
Multe studii despre starea de bine arată că aproape jumătate din ce înseamnă ‘wellbeing’ este în controlul nostru și ține de: calitatea somnului (mulți adulți și copii dorm mai puțin de opt ore sau rămân conectați la tehnologie înanite de a dormi, ceea ce le afectează creierul), mișcarea zilnică – un instrument eficient de prevenție a depresiei și anxietății, momentele de reflecție și introspecție, la care se adaugă meditația (chiar și 10 minute în fiecare zi pot produce rezultate vizibile pe termen lung), nutriția – când și ce mâncăm și o viață sexuală sănătoasă. Restul vine din relațiile sănătoase cu ceilați (relația de cuplu și de familie), și într-un procent mai mic, din venit, vacanțe sau factori externi.
De cele mai multe ori, nu copiii au nevoie de terapie, ci adulții din jurul lor
Dar când vine vorba de copii? Cum pot gestiona profesorii relația copii-părinți, mai ales în perioada tezelor, când părinții au așteptări mari, fac comparații cu alți copii și simt presiunea performanței. O profesoară menționează că sunt copii care se simt stresați dacă iau o notă mai mică de 10, pentru că sunt certați acasă.
E foarte important ca și profesorii, și părinții, să devină mai conștienți de nevoile copiilor, precum cea de acceptare necondiționată și de impactul negativ al criticilor (percepute ca atacuri personale) - feedback-ul negativ e greu de procesat sub vârsta de 12 ani. Au nevoie de multă apreciere și să îi învățăm să fie confortabili cu greșeala, fără să anticipeze critica sau judecata. Tocmai de aceea procesul de transformare a unei școli începe cu o adunare a părinților – acolo li se reamintește de ce nevoi are copilul, cât de mare impact îl au criticile și chiar trecutul de copil al părintelui - cât de multă afecțiune a primit el însuși în propria copilărie și care îi sunt propriile frici.
De cele mai multe ori, nu copiii au nevoie de terapie, ci adulții din jurul lor. Frica îl face pe părinte să își controleze copilul și să fie punitiv. Momentul când realizează că poate să își exprime altfel iubirea, prin încredere și acceptare, părintele poate să-și îmbunătățească relația cu copilul. Fără judecată, fără comparații. Critica îi subminează încrederea în sine (care duce la autonomie personală).
Studiile arată că generația actuală de tineri are cel mai mare risc de depresie, pentru că nivelul de incertitudine e mult mai mare și trăiesc mai mult disconfort.
(Domnica Petrovai la TEDxCluj despre cum arată o relație sănătoasă părinte-copil).
Când vine vorba de copiii preșcolari, care încă nu au un vocabular al emoțiilor, cele mai importante nevoi sunt:
să se simtă în siguranță. Când au un disconfort, sunt copii care fie se închid în sine sau se agață de adult. Obiectivul pentru preșcolari ar fi ca educatorul să evite cele două stări extreme și să se contecteze cu copiii, ca ei să se simtă confortabili să își recunoască emoțiile.
să dezvolte autonomie. Pentru un copil introvert, asta ar însemna să poată cere ajutorul sau să se joace cu alt coleg. Pentru un copil mai energic, ar însemna să își regleze disconfortul creat de nevoia de a avea mai multe pauze.
Contează să sprijinim părinții și să-i învățăm să facă față disconfortului copiilor (să nu-l salveze, eliminând instant disconfortul). Un exercițiu constant pe care ar trebui să-l facem ca adulți și pe care și copilul îl poate învăța este să nu reacționeze la reacția celuilalt, să nu devină defensivi, chiar dacă este foarte inconfortabil.
Cum abordăm agresivitatea unor copii?
Trebuie să îi învățăm să aibă limite și structură oferită cu mult calm, a subliniat Domnica. Ea recomandă ca sub vârsta sub 6-7 ani să nu aibă acces la tehnologie, pentru că le crește impulsivitatea, le scade capacitatea de concentrare și răbdarea. E o diferență mare între disconfort și suferință: prin disconfort evoluăm. Fără asta, ajungem la o generație de tineri concentrați pe ei înșiși, cu o puternică senzație de îndreptățire, dar cu puțină empatie pentru ceilalți.
Cum putem îmbunătăți spiritul de echipă și atmosfera din cancelarie?
Intervenția Irinei Constantinescu, directoare la o școală din Dâmbovița, a adus în prim plan atmosfera din cancelarie și nevoia de a ne reconecta cu colegii, chiar dacă nu toți profesorii se simt în același fel și mulți se grăbesc. Și alți participanți au remarcat că nu poți pune presiune pe oameni, dar încet, lucrurile deja se schimbă și prin întâlniri în afara școlii și evenimente pentru profesori, colegii devin mai deschiși.
Alții au început deja să aplice tehnici de mindfulness în școli. În Marea Britanie, a început deja un program în 370 de școli, dar Domnica spune că studiile de până acum nu au dus la rezultate concludente. E bine să faci exerciții de respirație, să fii mai atent și să îți recunoști emoțiile. Dar motivul pentru care ea crede că nu are mare impact este că investiția cea mai valoroasă este în profesor. Starea sa de bine îi va influența starea de bine a elevului. Poate mai valoros decât lecții de mindfulness pentru elevi ar fi cele pentru profesori. Nu suntem foarte prezenți în relații, îi vedem pe ceilalți ca pe potențiali inamici. Or mindfulness înseamnă să fii mult mai prezent și să ai o relație mai bună cu mintea ta, care produce multe judecăți, convingeri limitative și ne deconectează de ceilalți.
Ce putem face chiar de mâine pentru a ne îmbunătăți starea?
Domnica a subliniat ceea ce reiese din cerecetare:
Să înveți să savurezi și să împărtășești experiențele pozitive. E important să vorbim mai mult despre o experiență plăcută. Asta îl va face și pe celălalt să anticipeze un confort. În orice tip de relație, cheia e să împărtășim experiențe pozitive mai întâi, pentru că dacă în mod frecvent remarcăm ceea ce nu ne place, și ceilalți ne vor ocoli.
Percepi suport social dacă oferi suport social. O acțiune concretă este să faci lucruri concrete pentru colegi, de la salut, la preocupare pentru starea lui. Cei care simt că nu primesc sunt de obicei și cei care nu dau.
Practica recunoștinței. La final, e important să am câteva lucruri concrete pentru care suntem recunoscători. De exemplu, “azi simt că am întâlnit o mulțime de oameni faini și că ajutorul meu are un impact, iar asta îmi dă o stare de bine.”, a spus psihoterapeutul.
Efortul de a rămâne prezent, fără a fi reactiv, fără a-l ataca pe celălalt, mai ales în situații de conflict, dar fără a evita disconfortul. Când nu suntem conectați cu noi, atunci îi facem pe ceilalți responsabili de propriile nevoi.
Importanța comunității pentru a reîntări sentimentul de apartenență prin întâlniri care ne confirmă că nu suntem singuri și ne ajută să ieșim din contextul individualist.
Dacă finlandezii lucrează într-un sistem bazat pe deschidere, încredere și echitate, noi în ce sistem lucrăm? a întrebat o profesoară pe chat.
Domnica crede că e în puterea noastră să schimbăm lucrurile. Nu suntem nici neputiincioși, nici lipsiți de imaginație. Ce a observat este că sunt tot mai mulți oameni preocupați de starea noastră de bine și dispuși să se sprijine unul pe celălalt.
Un alt lider al comunității Aspire Teachers, Carmina Vakulovski din Brașov a remarcat influența pozitivă a cursurilor pentru profesori precum cel de Mentalitate Deschisă, care te pot ajuta să-ți resetezi gândirea. Chiar dacă uneori simți că nu poți face multe atât de multe în școala ta, ai sprijinul unor comunități dincolo de școală, iar asta te poate motiva și inspira mai departe.
Toți cei înscriși au primit înregistrearea webinarului, iar după vizionare am primit 166 de răspunsuri care confirmă că tema a fost utilă și relevantă (94% acord total), comunicarea cu invitatul excelentă (94% acord total) și a inclus lucruri pe care le pot aplica în munca lor (89% acord total, 11% acord parțial). Printre acestea, participanții au menționat:
Să am grijă de starea mea de bine, că să cresc starea de bine a elevilor
Să ascult activ, fără să mă gândesc imediat la ce voi răspunde interlocutorului, pentru o conectare reală, să nu fiu reactivă în timpul ascultării, să savurez ceea ce am și să împart. Să conștientizez mai mult partea de 90% de care depinde starea mea de bine. Să apreciez mai mult realizările elevilor și ale colegilor.
Autocontrolul (starea de bine depinde de mine), focalizarea pe acel 40% de mișcare, somn, alimentație sănătoasă, elementele de ascultare activă, apropierea de ceilalți prin repoziționarea fată de mine insămi. Am citit multe comentarii în care colegii mărturiseau despre climatul deteriorat din școli, cred că, așa cum a spus d-na Domnica Petrovai, de noi depinde cum resimțim acest climat și s-ar putea că acel 10% în care intră ceea ce nu poți controla, ceea ce nu depinde de ține, să fie perceput exagerat de noi într-un procent exagerat. Voi avea mai multă grijă de mine și de elevii mei.
Să ascult cu adevărat, să fiu prezentă (să nu fiu reactivă la reacțiile celuilalt, să nu fiu defensivă, să ascult) + să-i sprijin pe părinti să inteleagă cum să se conecteze cu copilul + să savurez și să impărtăsesc zilnic lucrurile plăcute, pozitive
Am aflat că 90% din sănătatea mentală stă în controlul meu, așa că voi fi mai atentă la stilul meu de viață și la calitatea relațiilor mele! Voi fi mai atentă cu starea mea de bine.
Crearea unei stări de bine prin gesturi mărunte zilnic, între colege și elevi
Întâlnirea această virtuală e un lucru pozitiv pe care abia aștept să îl impărtăsesc mâine dimineată colegelor, măcar celor deschise spre ascultare. Mulțumesc frumos pentru gândurile constructive!